Candva „sultanul” dormea pe targa de ambulanta

Intr-o buna zi, tatal lui Mark vazandu-i interesul pentru zdranganeala, i-a cumparat o ghitara.
Fender.
Dar tatal lui Mark, emigrant din Ungaria in Scotia, nu stia nici macar ca dracia aia avea nevoie de un amplificator ca sa impresioneze sonor audienta la pereti.
Pe Mark l-a dus capul suficient sa foloseasca aparatul de radio pe post de amplificator. Nu suficient sa si adapteze coenxiunea.
Si l-a ars.
Pe radio.
De tot.

Asa ca baiatul a urmat cursurile scolii de jurnalism, ca asta nu arde radiourile. Si o vreme s-a jucat de-a reporterul.
Dar dorinta de zdranganeala era acolo.
Si a incercat sa se realizeze ca muzician.
A reusit sa-si asigure o existenta relativa din muzica.
O camera ceva mai mare decat o cabina telefonica. Fara incalzire.
Si o targa de ambulanta pe post de pat.

Asa ca s-a scolit mai departe la ceva universitati si a inceput sa predea engleza.
Dar dorinta de zdranganeala era inca acolo.
Si in timpul la dispozitie continua sa se joace de-a muzica. Cu John de la fabrica de cherestea la bas si cu fratele David la armonie. Plus ceva tobe cu Pick, sa le tina hangul ! 😀 😀 😀
Ce cantau ei era destul de nepotrivit pietii, cat sa fie generos ignorati de orice companie serioasa ce te poate face star.
Toti i-au refuzat. Nu erau vandabili.
Asa stabilisera „profesionistii” din birouri cu ferestre mai mari decat camera lui.

Nu au renuntat.
Au rugat un amic disc-jokey sa le includa o piesa in programul lui muzical. Amicul le-a facut hatarul.
Piesa se numeste „Sultans of swing”.
Restul e istorie.

Primul lor album, cu o poza/pictura mica pe un chenar mare, alb, l-am luat la schimb cu ceva. Nu-mi aduc aminte sigur ce am dat, cred ca era un „James Brown-Greatest Hits”. Colegul meu de banca il prinsese la „Muzica” unde cam la doua saptamani venea marfa „Balkanton” si era foarte dezamagit. Piesele i se pareau recitari fade si terne. Nu aveau suficent nerv, nu se potriveau in tabloul „Deep Purple” si „Led Zeppellin”.
Welll !!!!

12 august 2015, Mark Knopfler a implinit 66 de ani.
Si-si are locul bine consolidat galeria sacra a muzicii moderne.

„Iconic”, zic britanicii ! 😉

Viq

Anunțuri

4 responses to “Candva „sultanul” dormea pe targa de ambulanta

  1. 🙂 „La multi ani!” aniversatului si o dedicatie copacenilor 😉

  2. asa se castigä, cu perseverentzä, cu esecuri si multä muncä.

  3. din päcate in Ro. sunt admiratzi si sustzinutzi mincinosi,escroci,
    vagabontzi ordinari.

  4. Interesanta comparatia dintre traiectoria Phoenix in Ro si cea a Dire Straits in lume. Pastrand proportiile, VDM ca vocea face muzica mai mult decat tonul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s