Daily Archives: septembrie 14, 2015

Emigrant SAU refugiat !!! Perspectiva 1.

Am vazut, ca si voi probabil, numeroase reluari ale temei valului de refugiati in perspectiva asemanarii cu emigratia in general si cu cea a romanilor in particular.
Din punctul meu de vedere, este o prostie.
O idee la indemana pentru mintile inguste, incapabile nu doar sa inteleaga diferentele, care nu au avut ocazia sa stea de vorba cu cineva aflat in una din situatii, dar nici macar capabile sa se foloseasca de „goagale” cat sa afle ca diferentele sunt semnificative si evidente.

Si refugiatul si emigrantul se dezradacineaza, e adevarat.
Si unul si celalalt intra intr-o lume noua, intr-un univers mai mult necunoscut decat cunoscut si fac asta pentru a trai mai bine. Ei si cei apropiati lor.
Dar de aici asemanarile se dilueaza pana la disparitie. In schimb le iau locul cateva diferente extrem de importante.

Sunt doua planuri pe care acestea se manifesta.

Primul este din perspectiva „dezradacinatului”.
Iar aici este bine sa ne reamintim ca sunt doua motivatii fundamentale care stau la fundatia oricarei actiuni umane :
1. Dorinta de a obtine ceva (in plus)
2. Teama de a nu pierde ceva.
Sau „morcovul si ciomagul” ! 😀
Raspunsul actional in cele doua cazuri diferentiaza la mare distanta doua tipologii umane.
Cei din prima categorie pleaca de la un standard de existenta cel putin suportabil daca nu bun spre a obtine mai mult (sau cat mai mult posibil), sunt intr-un fel robii insatiabilei cautari si calatorii fara popas pe un drum care a inceput de la amoeba si inca nu stie nimeni unde naiba duce. Din multimea de fiinte traitoare in acelasi areal si in acelasi (relative) conditii de economico-sociale, ei sunt o mica, uneori foarte mica, submultime care se misca pentru ca VOR EI sa se miste. Ei sunt cei ce vad morcovul lui De Funes.

Multimea lor de regula este insignifianta numeric in raport cu masa mai mult sau mai putin inerta care ramane in conditiile date de starea de fapt existenta.
La cealalta extrema se afla cei care se misca numai de frica ciomagului.
In cazul fierbinte al valului de refugiati ce se revarsa actualmente in Europa, nefericitii care fug sa nu fie sfartecati in cel mai prozaic thriller de semenii lor. De concetatenii lor. De rudele, prietenii, de con-religiosii lor cu care vreme in urma au copilarit in praful aceleiasi ulite prapadite.

Aceasta diferenta de categorie conteaza, pentru ca in momentul in care (din motive diferite) ajung sa acosteze pe tarmuri straine, determina un comportament (radical) diferit.
Cei plecati din proprie dorinta, au asumata constient responsabilitatea actiunilor pe are le desfasoara. Nu doar ca accepta schimbarea intregului univers existential, ci au prevazut-o, dorit-o si planificat-o. Odata ajunsi in locul unde EI AU DECIS sa ajunga fara a fi cumva siliti, isi insusesc regulile bastinasilor si se integreaza. Invata limba, se pliaza pe cultura locului, respecta regulile si obiceiurile.
Pentru ca asta si-au dorit atunci cand au pornit in bejenie.
In schimb cei siliti de imprejurari sa plece, cei ce de fapt nu si-au dorit s-o faca dar n-au avut incotro, impinsi de la spate de „ciomagul” suprem al desfiintarii fizice, nu si-au dorit niciodata o alta cultura.
O alta limba.
Alte obiceiuri si alte legi, alte reguli de comportament si alte straie.

In primul caz, emigrantul este in cautarea unei sanse, a unei oportunitati.
In cel de-al doilea, refugiatul cauta ajutor, ocrotire.
In primul caz, emigrantul isi doreste integrarea. Pentru el este un succes.
In cel de-al doilea, refugiatul o respinge. Pentru el este o povara.

Despre a doua perspectiva, maine.

Viq