Monthly Archives: ianuarie 2016

Prosti multi ? Nu. Destepti putini.

La o pauza de stress, una … asa, de tipul celei ce o faci cand stai in anticamera dentistului si programarea sare binisor peste un ceas intarziere din cauza unei urgente cu falci duble legate cu prosopul, sau pe bancuta de la fizioterapeut sa-ti verifice ultimile progrese in ridicarea degetului mijlociu, iti zici ca democratia e o gaselnita excelenta.

Asta cu decizia luata de 50%+1 trage dupa sine responsabilizarea maxima posibila cat sa nu se aleaga praful de progres.
Ca daca ai opta pentru decizia cu un procent mai mare de voturi pozitive, 65%… sau 75% sa zicem, am fi evoluat cu o viteza ceva mai mica decat a trenului care sta in Gara de Nord sa astepte legatura din Gara Basarab. Ceea ce nu-i frumos si mai ales nu-i sanatos, dat fiind ca taman ce-am descoperit ca gogoloiul asta ce-l calcam in picioare zilnic nu ne poate tine o vesnicie in carca. Chiar daca el ar vrea asta, in doar o saptamana de miliarde de rotatii complete in juru-i, Domnul Ra o sa ne prajeasca ca pe fleica de pe gratarul de sambata.
Ca sa nu mai zic ca statistica ‘ce ca suntem cam la sorocul la care avem de primit vizita unor bolovani spatiali suparati-fleasca.
Bine zice Stephen, „Bai copii, tre’ sa plecam cu traista-n bat, in bejenie. Emigratia 3.0, pe alta planeta.”
Ok.
Zis si facut.
Dar unde si cu ce ? Ca o asa gaselnita ca Terra, mai rar in campul nostru vizual si o trotineta ca lumea care sa ne duca spre undeva inca nu stim face.
Asa ca avem de rezolvat astea.

Drept pentru care in ast timp, in diverse vagauni bine pazite, niste biostiintologi depoziteaza materialul genetic al cat mai multor forme de viata actuale spre a „supravietui” urmatorului holocaust, altii mai aerieni calculeaza calcule de viteza in hiperspatiu, in vreme ce Hubble trage cu ochiul spre cele zari sa vedem cam spre ce „deal” am putea apuca cand ne-om lua valea.
Ai zice ca nu stam tocmai rau.

Dar te loveste brusc in freza o realitate mai contondenta decat cataroiul „2013 TV135″ :
„- Doamna Merkel, o multime mare de oameni asteapta la granitele Germaniei.
– Sirieni? Lasa-i sa intre!
– Nu, sunt germani, vor sa iasa!

Oricat de optimisti ne-am dori sa fim, realitatea este ca in marea… foarte marea… covarsitoarea ei majoritate,  luata la global, omenirea e inca putin cam tampita !!!!
Cel putin pentru standardele ce le impun aflaturile stiintologice din ultimele decenii.
Taman am inceput sa constatam ca ne paste neantul. Pe toti, pana la ultima celula vie.
Iar pentru a evita asta e musai sa ne desteptam cat mai repede. Din toate somnurile, al ratiunii mai ales.

Insa cei ce inteleg macar o parte din aventurile astea, sau ca sa fiu mai clar, cei care au macar potentialul de a intelege … ceva, cat de cat, precum minima necesitate de a trai impreuna si de a accesa educatia stiintifica omniprezenta deja gratuit la orice colt de intersectie, par a fi extrem de putini in raport cu masa de ignoranti violenti, intoleranti, habotnici si prosti ca noaptea polara.

So, daca raportul asta e asa cum pare, cum o scoatem la capat cu democratia ???

Pentru mine, pe moment e rezolvata : mi-a aparut numele pe tabela.
Tre’ sa intru la „exercitii” ! 😀 😀 😀

Viq

Capitalistul fara capital

O vara lunga si fierbinte !!!!

Nu la fierbintelea contemporana europeana ma gandesc.
Ci la serialul in care Paul Newman ii da replici lui Orson Welles pe o poveste de Faulkner.
Paul Newman, azi 91 de ani !

Paul a fost un american tipic. Ambitios, capos chiar, usor rebel, fara prea multe complexe si fara temeri privind limitele proprii.
Ca actor, regizor si producator, a fost unul din pilonii artei cinematografice timp de peste jumatate de secol.
Ba si-a gasit timp sa dezvolte si alte afaceri, cu care sa obtina si frumos succes financiar.
Un american capitalist tipic, plin de tupeu si de bani.
Cu unele amanunte colaterale ce de regula trec neobservate.
Dar care sunt esentiale.

Desi a plecat de la nimic alt capital decat propria persoana, a facut banii astia fara sa fure, fara sa minta, fara sa corupa si fara tranzactii diabolice in care sa pacaleasca parteneri.
Iar dupa ce i-a facut, i-a folosit pentru cresterea calitatii vietii societatii in care si-a trait probabil cea mai durabila casnicie de la Hollywood. O casnicie de 50 de ani, din 1958 in 2008.
Paul a stabilit procedura ca profitul afacerilor sale sa fie donat pentru diverse cauze umanitare. De la taberele gratuite pentru copii cu dizabilitati (13.000 de copii anual) la Biserica Catolica din Kosovo si de la infiintarea premiului „Newman’s Own First Amendment Award” la crearea unui Comitet International pentru incurajarea actelor filantropice.
In 2014 bilantul donatiilor din profitul afacerilor sale ajungea la 400 milioane de dolari.

N-a putut fi pilot militar, ca avea particularitatea de a vedea lumea tricolor : alb, negru si incolor. Asa ca a „zburat” pe roti. In ’95 a castigat raliul de la Daytona. Si titlul de cel mai varstnic castigator al cursei.
Avea 70 de ani !

Dincolo de talent si farmec, a fost un exemplu si pe alte paliere umane. Un om care si-a folosit intreaga zestre cu care evolutia l-a dotat in urma efortului de milioane de ani pentru, a crea, produce, realiza si contribui la cresterea calitatii societatii umane in care a trait. Fara sa incalce regulile, nici cele naturale nici cele sociale, ci dimpotriva, muncind sa le consolideze.

Well !
Un capitalist !

Viq