Daily Archives: iunie 4, 2016

Schimb, deci exist !

Tanti Motto :
Ca sa cureti un lucru, murdaresti un altul.
Dar poti murdari totul fara a curata nimic. (Murphy)

Treptat, domol ca raul prin campie dar la fel de ferm in drumul lui aparent lichid, atat cat sa te pacaleasca, conceptul de „schimbare” se varsa in marea noastra nedumerire si ne dilueaza compozitia logica a fiecarui val ce am mai fi in stare a-l gandi.
Ideea de schimbare prinde.

Prinde usor la mase.
Prinde la mase dat fiind ca omul catu-i om-om, are prostul/bun obicei de a fi, printre altele, permanent nemultumit de locul unde se afla, de viata pe care o duce, de banii pe care nu-i are, de calitatea vietii sale, a conservelor de peste, a transportului in comun, a aerului din orasele urbane si naturii din satele rurale. Nu e vina lui, saracu’, asa e croit. Ca altminteri nu se mai facea omenirea-omenire catu-i veacu’. Dar permanenta nemultumire, indiferent de motiv, ne pune la treaba. Iar peste ogorul asta plin de semintele frustrarilor ideea schimbarii vine ca o ploaie generoasa si hranitoare.

Prinde si la elite.
Dat fiind ca aici constientizarea nevoii de progres duce inevitabil si invariabil la dat cu capul in zidul „status-quo”-ului. Ideea de dezvoltare contine intrinsec conceptul de schimbare. Cineva propunea drept definitie a prostiei relatia gindire-actiune prin care azi faci exact ceea ce ai facut si ieri asteptandu-te insa sa obtii ceva complet diferit.
Logica spune ca daca vrei sa schimbi rezultatul unei actiuni, trebuie sa schimbi ceva privind actiunea respectiva. Ceva, orice, de la ingrediente pana la conjunctura.

Ideea schimbarii a prins extrem de plenar si de obsesiv aproape toate compartimentele vietii sociale si mai peste tot in lume, indiferent de cultura, traditii, nivel de dezvoltare. La nivele mai evoluate intelectual a devenit un fetis, si-a pierdut gradual justificarea fundamentala de a obtine ceva mai bun/bine decat inaintea schimbarii, si tinde sa se autojustifice prin propria-i existenta. Probabil nu sunt singurul care a observat cum primul lucru pe care-l face cineva nou angajat intr-o functie de conducere este sa schimbe. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Daca schimba ceva inseamna ca exista, ca justifica pozitionarea sa in functia respectiva.
Tocmai am o asemenea situatie pe plantatie si ma minunez cat de departe pot aluneca oameni altminteri cu fotoliu la cap, pe panta schimbarii pure. O intreaga literatura de management s-a dezvoltat pe ideea „rezistentei la schimbare” si pe formele de lupta impotriva ei. Toate eforturile se focalizeaza pe succesul impunerii schimbarii, schimbarea a devenit un scop in sine. Tablou din care lipseste tot mai des un amanunt micut, fad, tacut dar vital : rezultatul schimbarii.
„Imbunatatirea presupune OBLIGATORIU schimbare !” – declama doct si inflexibil ca un felinar cu ochiu’ spart.
Da, este corect asta. Dar intunericeala raspandita de lipsa becului te impiedica sa observi ca reciproca NU e valabila !
Schimbarea nu presupune OBLIGATORIU imbunatatire.
Ca sa obtii ceva bun, trebuie sa schimbi ceva.
Dar poti sa schimbi totul fara sa obtii nimic bun.

Era inevitabil ca politica, pe post de arta a jongleriei in circul vietii, sa nu se foloseasca din plin de inductia eronata aratata mai sus. Ca e primaria Bucurestilor sau presedintia SUA (un articol dragut despre asta AICI), schema e exact aceeasi. Hai sa schimbam !!!!
Schimbam ca sa …. CE ?
Candidatii sunt si aici ca si acolo, complet aerieni pe subiecte elementare privind postul pentru care candideaza. Pe alocuri chiar prapastiosi. Daca cineva ar mai avea timp sa extrapoleze UNDE va duce respectiva schimbare, s-ar lua cu mainile de cap.
Nu are nimeni timp si chef de asa ceva.

Melodia schimbarii e fredonata cu mare drag de mai toti politicienii in mai toate ocaziile si pe toate temele. Iar cei cu ceva stampila care inca mai sunt interesati cat de cat de procesul asta intra in usor ritm.
Ce bine ar fi daca incapatanatul concept al „schimbarii” ar fi inlocuit cu cel al „imbunatatirii” !
Pentru simplul motiv ca in cazul secund s-ar pleca din capul locului de la scopul final pentru care schimbarea ar fi necesara. Drept urmare schimbarea respectiva va fi in locul si in forma necesara pentru a atinge respectivul scop, nu de-amboulea, orice schimbare, oriunde si oricum.

Daca nu e, asta e.
Sa vedem ce se schimba maine la primarie ! 😀

Viq