Lumi diferite.

Undeva in lumea larga, lideri politici cu potential greu de evaluat dar aproape sigur mai mare decat l-ar merita, sunt pusi cu burta pe schimbare.
Trump, ca drept far calauzitoriu al directiei in care schimbarea va sa aiba loc, e urmat indeaproape de toti ipocritii cu gargauni anti-estbilishment care au vazut live efectul politico-social al ideologiei „Jos cu ei !”.
Functioneaza.
Multimea pune botu’ !
Schimbarea e inghitita, prizata, injectata, prin toate mijloacele media (internetul nu face exceptie) cu efecte perfect incontrolabile, dar ceea ce conteaza pentru alergatorii politici la cursa de 1 metru patrat, este ca are loc. Si ca in urma ei ei pun laba pe putere.
Putere cu care au impresia ca isi vor asigura huzureala vesnica.
Un gand pervers ma face sa-mi imaginez moacele lor cand megamultimile o vor lua razna cu tot cu economie, cu democratie, cu anarhie si alte sosuri spicy pe coliva cu bombon.
Trump se pupa cu Farange de parca-s frati de tatuaj.
Marina cu stiloul vrea si ea cu liftu’ ala ca e cool si da bine-n selfie !
Ca dupa ce tembelul de Hollande a facut praf si pulbere reguli elementare de comportament socio-economic la nivelul UE, ea constata constatarea ca e nasol.
La o UE chioara de perspectiva si schioapa un „frexit” la piciorul de lemn ii lipseste.
„Toate sondajele de opinie arata ca Marine Le Pen va accede in turul doi, iar aceasta inseamna ca echilibrul vietii politice franceze se va schimba total”.
Echilibrul „vietii politice” e ceea ce-l ingrijoreaza pe actualul premier francez!
Right !
Echilibrul social, economic si alte alea ce afecteaza direct si dureros pelticul de rand ramane subinteles si inclus, chiar daca pe el nu-l trage de maneca.
„Daca voi deveni presedinte, Franta va avea relatii bune cu Rusia”.
„Ar fi un lucru bun pentru pacea mondiala”.
In doua vorbe, ne indreptam spre o „pace mondiala” sub fratia Trump-Putin-Marine.
Cel putin asta e ceea ce spera respectivii.
La Tv se anunta ca vremea se raceste.
Vine iarna.
–––––––––––––––––

Undeva in lumea mica, nea Gheorghe, barbierit proaspat acum patru zile, repara stalpul de la portita. S-a muiat asfaltu’ acum, in toamna-iarna, si nu se mai inchide dracovenia. Apoi are de spart niste lemne, de dat graunte la oratanii si de suflat in butoiul cu varza.
Georgica isi taraie cizmulitele de cauciuc catre el sa se planga ca Vasilica l-a pocnit cu un bat peste degete. Tataia isi da un pic fesu’ pe ceafa si se uita dupa invinuit. Ala zgarma foarte preocupat cu arma crimei un gaurel in pamantul umed din gradina.
Gheorghe se intoarna spre Georgica si-l intreaba :
– Vrei sa-l ajuti pe tataia sa reparam poarta ?
– Da ! – raspunde prichindelul manjindu-si obrazul stang cu maneca dreapta si inseninandu-se instant la ideea ca face ceva mai important decat aratul gradinii cu un prapadit de bat.

Imaginea prinsa cu coada ochiului il descumpaneste un pic pe Vasilica care arunca batu’ si fuge in bucatarie la mamaia care se-nvarte intre doua oale, o cratita si-un ceaun.
Se insereaza devreme, e umed si tot mai rece.
Vine iarna !

Viq