Author Archives: clemycali

Perdanții referendumului

Dacă am discutat deja despre câștigurile referendumului de duminică, a venit momentul să vorbim și despre perdanții acestei consultări populare.

Poate cel mai mare perdant al duminicii trecute este UDMR-ul, formațiunea politică ce a pariat din nou greșit pe intrarea în jocul USL (așa cum a făcut și în 2007) doar pentru a vedea că atitudinea sa este dezavuată din nou de către propriul electorat. Și dacă în 2007 UDMR nu avea de ce să se teamă pentru viitorul politic al liderilor săi, în anul de grație 2012 lucrurile stau cu totul altfel. Apelul premierului Ungariei, Viktor Orban, adresat etnicilor maghiari de a boicota referendumul a avut mai mult ecou în zonele locuite în majoritate de maghiari decât apelurile făcute de liderii UDMR că cetățenii de etnie maghiară să participe la vot. Problema UDMR constă în acest moment în faptul că nu mai deține monopolul asupra opțiunilor electorale ale maghiarimii. Odată înființat partidul episcopului Tokes, UDMR avea un adversar care și-a dovedit deja viabilitatea în alegerile pentru Parlamentul European și în alegerile locale. Să nu uităm însă și un alt aspect: între dreapta politică din Ungaria și UDMR nu a existat niciodată o prea mare simpatie. UDMR a beneficiat mai întotdeauna de sprijinul socialiștilor ungari și liderii Uniunii au fost întotdeauna priviți cu suspiciune de liderii dreptei de la Budapesta. În aceste condiții este aproape sigur că la alegerile parlamentare viitoare premierul Orban va cere alegătorilor maghiari să îi voteze pe candidații partidului episcopului Tokes și dacă acestui apel îi vor da curs chiar și 40% din maghiari, UDMR-ul se va afla în situația fie de a nu mai intra în Parlament, fie că prezența sa în viitorul Legislativ să fie extrem de limitată. În același timp însă cred că această dezavuare în masă a politicilor UDMR crează premizele ca noua platformă de dreapta să încerce să obțină voturile maghiarilor din județele Mureș, Cluj, Sălaj, Satu Mare și Maramureș. Un etnic maghiar care ar candida din partea noii drepte ar avea șanse să câștige acolo unde împărțirea voturilor între dreapta și UDMR ar favoriza în realitate candidatul USL. Aceasta este o strategie la care îi rog să se gândească pe oamenii din jurul domnului Mihai Răzvan Ungureanu, liderul de facto al noii mișcări de dreapta din România.

USL este celălalt mare perdant al referendumului de duminică. Și PSD și PNL au pierdut dar pagubele celor două partide sunt relativ diferențiate. La nivel de conducere atât Victor Ponta cât și Crin Antonescu sunt ceea ce americanii numesc „damaged goods”.  Victor Ponta este chiar mai expus decât amicul și partenerul său de coaliție Crin Antonescu. Deja copleșit de un scandal de plagiat care l-ar fi trimis la pensie anticipată peste tot în lumea occidentală, Victor Ponta rămâne în continuare în fruntea PSD și a Guvernului pentru că partidul nu a înțeles încă magnitudinea înfrângerii de duminică și pentru că pur și simplu nu are nici un înlocuitor pentru acesta. PSD are o rezervă săracă de cadre cu adevărat capabile, puțini oameni fără probleme cu justiția. În plus, cine va avea curajul să i se opună pe față unui lider politic care este încă susținut de Ion Iliescu și de marii baroni ai partidului? PSD va lua în calcul eliminarea lui Victor Ponta doar în momentul în care își va epuiza toate încercările de a-l opri pe Traian Băsescu să se întoarcă la Cotroceni. Miza primordială a PSD este în primul rând subordonarea Justiției și pentru ca acest lucru să se întâmple președintele Băsescu trebuie împiedicat să se întoarcă în biroul său ori măcar ca acest moment să întârzie cât mai mult posibil.  De abia atunci când președintele își va reocupa biroul se vor gândi serios liderii PSD dacă vor să defileze în campania electorală pentru alegerile parlamentare cu un premier definitiv compromis.

Crin Antonescu este celălalt mare perdant al referendumului. Și în ciuda a ceea ce susțin aliații săi, președintele PNL nu a câștigat nimic în fața președintelui Băsescu. Referendumul de duminică nu a reprezentat o alegere între Crin Antonescu și Traian Băsescu ci a fost doar o modalitate prin care electoratul a fost chemat să răspundă dacă dorește ca Traian Băsescu să rămână președinte și nu cine să-l înlocuiască. Pe buletinul de vot de duminică nu a figurat nicăieri numele lui Crin Antonescu ci doar două căsuțe cu „Da” și „Nu” prin care votanții trebuiau să răspundă dacă sunt de acord sau nu cu demiterea din funcție a președintelui. Și dacă în interiorul PNL nu se vor auzi voci care să-i ceară să se retragă din prim planul vieții politice, PSD-ul nu îl va ierta niciodată că a fost catalizatorul „referendumului din iulie”. Fără ambiția lui Crin Antonescu de a ajunge președinte înainte de 2014, USL-ul ar fi putut să pregătească în liniște alegerile parlamentare pe care le-ar fi câștigat probabil la pas și de abia apoi ar fi putut să-și ducă la îndeplinire planurile de subordonare a Justiției și de eliminare politică a lui Traian Băsescu. Iar răzbunarea PSD va lua forma propriului candidat la alegerile prezidențiale. Dar această decizie va fi luată doar după ce partidul lui Ion Iliescu va încheia capitolul Victor Ponta.

A spune că Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni fără să fi fost atins de referendumul de duminică este de asemenea o greșeală. Da, președintele Băsescu a câștigat o bătălie importantă dar a fost rănit în acest război iar pierderile de imagine ale domniei sale sunt considerabile. Totuși, spre deosebire de cei doi lideri ai USL, Traian Băsescu se află la finalul carierei sale politice. Cu alte cuvinte pierderile domniei sale nu sunt fatale.

Înainte de a încheia aș adăuga o observație proprie pe marginea rezultatelor înregistrate în unele comune din județul Olt unde prezența la vot a ajuns și la 200%. Poate că procurorii ar trebui să își aplece atenția asupra acestor anomalii electorale. Nu de altceva dar astfel de prezențe la vot nu s-au mai întâlnit nici pe vremea răposatului Nicolae Ceaușescu care, mai modest, se mulțumea cu prezențe de 99% la vot. Și pentru cei care sunt prea tineri și cred că în decembrie 1989 s-a murit pentru dreptul la vot, amintesc că dreptul la vot era înscris și în Constituția comunistă și că aveau  loc periodic și alegeri pentru Marea Adunare Națională. În decembrie 1989 oamenii care au ieșit cu adevărat în stradă (și nu revoluționarii făcuți din condei de apropiații lui Ion Iliescu sau chiar cei care au tras în manifestanții de atunci) au cerut alegeri libere, corecte și posibilitatea de a alege între mai multe partide politice. Iar în libertatea de alegere intră și posibilitatea de a sta acasă atunci când nu ai chef să votezi sau nu vrei ca prin votul propriu să legitimezi o acțiune politică dubioasă.

Clemy

Despre referendum și încăpățânarea liderilor USL

Filozoful german Max Weber definea autoritatea statului modern ca fiind rațional legală și susținea că autoritatea acestui tip de stat se bazează în primul rând pe respectul regulilor. Statul modern nu poate renunța la respectarea legilor și a regulilor pentru că în acest caz încetează a mai fi un stat de drept, un stat în care legea este respectată și se transformă în altceva: în haos sau într-un regim autoritar și nedemocratic. Respectul față de lege și de procedurile legale trebuie să fie obligatoriu și atunci când prin aceste proceduri (ca de pildă alegerile) apar și rezultate contrare dorinței liderilor unei țări.

Acest amănunt nu a fost înțeles de liderii USL care încearcă să obțină validarea referendumului de demitere a președintelui Băsescu. A spus-o clar liderul PNL Eugen Nicolăescu care a anunțat că juriștii USL lucrează la un document prin care să i se ceară CCR să valideze referendumul. Cu alte cuvinte USL se gândește să ceară Curții Constituționale să încalce legea. Legea se respectă doar atunci când ne convine pare să fie deviza după care se călăuzesc liderii USL.

Agitația și încrâncenarea liderilor USL are ca motiv tocmai faptul că există încă zone ale României care nu s-au făcut preș la picioarele Uniunii, că presiunea conjurației celor care se tem de justiție îi presează pe liderii USL să facă orice doar că domniile lor să nu ia calea pușcăriei aidoma lui Adrian Năstase. Din această disperare au ieșit ideile de ultim moment ale USL: prima vizând cererea adresată CCR de a valida referendumul în ciuda evidențelor și apoi cererea de demisie a președintelui pe motiv că nu mai are sprijin popular. Doar puțin peste 46% din electorat a participat la referendumul de duminică iar faptul că 87% dintre participanții la vot au spus „da” demiterii președintelui nu înseamnă că opinia lor este împărtășită și de restul de 54% din electorat care nu s-a prezentat la vot. Iar dacă adăugăm și cei aproximativ 11% dintre votanți care au spus „nu”, vedem că în realitate avem de a face cu o majoritate extrem de solidă care se opune demersului USL de demitere a președintelui Băsescu. Nu putem vorbi așadar de „lipsă de sprijin” sau despre „lipsă de legitimitate” a președintelui.

Este greu de crezut însă că USL va da dovadă de bun simț și se va opri de pe drumul nefericit pe care a apucat. În primul rînd pentru unii dintre liderii USL întoarcerea este imposibilă. Domnii Ponta, Dragnea sau Rus se confruntă cu perspectiva întâlnirii cu parchetul pentru toate ilegalitățile pe care le-au făcut în ultimele două luni. Iar întoarcerea este imposibilă și pentru că la nivelul PSD nu s-a ajuns încă la conștientizarea situației grave în care aventura suspendării „2” a adus finanțele României. Și, totodată, în partid nu există un consens asupra înlocuirii lui Victor Ponta din fruntea partidului și a guvernului.

Aflată în acest punct aș adăuga o concluzie proprie asupra rezultatelor referendumului. USL nu a reușit să își mobilizeze nici măcar propriul electorat. Dacă la alegerile locale USL a obținut 49% din voturi, asta înseamnă că cel puțin 3% din votanții USL au preferat să stea acasă decât să-și dea girul pentru acțiunea de demitere a președintelui. Și dacă luăm în considerație și voturile împotriva suspendării (pe care le putem socoti în proporție de 50% venind din partea susținătorilor majorității guvernamentale) vedem că în realitate USL, PSD-ul în special, a pierdut aproape 9% din sprijinul politic de care se bucura cu doar câteva luni în urmă. O astfel de erodare a sprijinului politic în două luni este demnă de intrarea în cartea recordurilor.

Și dacă stânga românească pro rusă nu înțelege încă magnitudinea înfrângerii de duminică, același referendum a dat ocazia creării unei societăți civile capabile să creeze strategii politice câștigătoare și o dreaptă politică nouă, relativ unită, mobilă și în stare să conlucreze organic cu noua societate civilă. Un mare câștig.

Cât despre insistența USL de a-l „omorî” politic pe președintele Băsescu nu aș avea de făcut decât câteva observații care nu au nici o legătură cu științele politice. Traian Băsescu pare că are o înțelegere cu Dumnezeu: a câștigat toate confruntările electorale pe care le-a avut de trecut. Nu ai cum lupta cu voința divinității pentru că orice vei face vei pierde. Dar pentru a înțelege acest fapt banal trebuie mai întâi să crezi în existența lui Dumnezeu, atribut care nu face parte din fișa postului pentru nici unul din liderii PSD.

Clemy