Motto:
” O plantă (copac) se spune că ea crește natural dacă nu intervii sa orientezi numai anumite frunze către soare și sa tai alte crenguțe ca să nu le umbrească. Nu este rău să o faci. Chestia este că trebuie să îți asumi că o faci”.
Toată lumea vorbește despre băsism. Ca în orice religie, fiecare spune că el se află pe calea cea dreaptă. Dar, spre deosebire de religie, unde este vorba de credință, aici ar trebui să vorbim de încredere. Ce cred eu că înseamnă a fi băsist? A fi băsist înseamnă, părerea mea, să aderi la principiile statului de drept, să insiști pe respectarea statului de drept. Să aperi independența puterilor în stat – deci implicit și a justiției. Să dorești instituții stabile, depolitizate, cu grad mare de încredere. Acestea sunt normale într-un stat de drept. La noi în țară, aceste lucruri se numesc băsism pentru că Traian Băsescu a fost primul președinte care a avut ca scop declarat acest lucru și în mod constant a încercat să țină un înalt standard de principialitate, evitând legăturile compromițătoare sau exprimându-se explicit, fără echivoc, asupra faptului că a fost nevoit să le facă (alianța imorală). Din punctul meu de vedere acesta este nucleul hardcore al băsismului. Este un nucleu care nu neapărat este doctrinar. Parte din acest nucleu nu neagă scopurile băsiste dar crede că alte mijloace ar fi mai bune decât cele folosite de Traian Băsescu. Există mai multe caracteristici accentuate ale băsiștilor:
- Fanatici supranumiți băsudriști. Aceștia consideră că orice „atinge” Băsescu devine băsist sau băsistă imaculat/ă care respectă principiile și este sfânt ca moaștele, până când TB își schimbă părerea (Săftoiu, Ritzi, fosta șefă de la cameră). Ce respinge TB devine un/o paria. (Monica Macovei). De aceea Udrea a devenit adulată pe anumite bloguri. Orice critică este întâmpinată cu înjurături și atac la persoană. În cazul cel mai fericit este: „ Iar despre Udrea? Avem altceva de făcut. Nu este timpul acum”. Lipsa de analiză este cronică iar îndrăzneala în gândire este atac de lezmajestate. Simpla întrebare: De ce Udrea nu a participat la susținerea lui TB în timpul suspendării se va alege în loc de răspuns cu invective, glumițe ale epigonilor lui Svejk, ale celor pentru care lupta de clasă nu s-a terminat. Dar fără să dea vreun răspuns. De ce ? Pentru că trebuie să analizeze și atunci avem o problemă …
- Justițiarii, adeseori confundați cu puriștii de către neaveniți. Justițiarii consideră că de exemplu TB a procedat greșit când a făcut un troc cu ponta privind numirile procurorului general și ale șefului DNA. Aici un exemplu este Macovei. Admiratorii ei sunt, în parte, băsiști justițiari .
- Puriștii. Ei sunt cei care doresc ca oamenii politici, partidele, să recunoască faptul că în 2012 a existat o lovitură de stat (parțial reușită) și pretind ca aceștia să aibă minima decență și să își facă un mea culpa. Ei doresc ca principiile să ghideze, decizile pragmatice sa fie asumate , la vedere. De exemplu senatorul PMP de la comisia de cultură – vicePMP (partidul lui TB) care nu a zis nimic despre cenzurarea lui TB la TVR, despre deciziile CNA etc. sau alți șefi, parasutati la PMP, precum la Vaslui, Giurgiu(VicePr), Iași, Bistrița etc care nu au fost asumati.
- Pragmaticii, cei care acceptă cu ușurință înțelegeri (publice sau nu) între persoane compromise și conducerea PMP, de exemplu, chiar trecând peste principiile băsismului. „Pentru clienții politici renunțați la milioane de voturi” – citat TB când acuza PDL. Pseudo-alegeri interne pentru PE, încălcarea statutului PMP prin anunțarea candidatului la președinție. Toate astea sunt bune pentru pragmatici și chiar apreciate. De exemplu: statutul PMP este sau nu în vigoare în funcție de cum este nevoie, aducerea de persoane dubioase în pofida aderenței la principiile băsiste, desconsiderarea electoratului de dreapta contra electoratului de stânga pentru că „oricum ăia ne votează”.
- Băsiștii de dreapta. Băsiștii care sunt deranjați de faptul că partidele de dreapta se adresează electoratului confuz din punct de vedere doctrinar că poate, poate, mai iau un vot, refuzând să acorde atenție electoratului de dreapta, mai analitic deci mai pretențios. Au convingerea că un mesaj adresat electoratului trebuie să fie doctrinar. Ei cred că numai un partid doctrinar de dreapta poate învinge PSD. Exemplu: Ei sunt deranjați de faptul că Cristi Preda a votat raportul Zuber (Raport făcut de o comunistă și votat în bloc de PSE + CP). Ei ar dori ca doctrina să fie un fir roșu în declarațiile publice.
- Băsiștii critici. Băsiștii care cred că analizele și ideile contribuie la dezvoltarea simțului critic, conștientizarea electoratului, asigurarea unui „feedback” necesar. Fiind de structură analitică ei nu suportă să fie considerați o masă de manevră „negânditoare, inertă”. Sunt deranjați de imbecilități precum: „Nu îți place EU, ești misogin”. „Nu ești băsist dacă nu îți place de Udrea”. „Am avut cele mai multe activități în PE sunt mai bună decât Macovei”.
Este posibil să mai fie și alte „caracteristici” independente. Puțini au sută la sută o singură caracteristică, adică rasă pură. Cei mai mulți dintre cei cu caracteristici de rasă pură sunt băsudriștii. Eu, personal, sunt Băsist cu caracteristicile: Purist, de dreapta și critic. Îmi place să analizez, să interpretez accept pragmatismul asumat si justificat. Cei care sunt băsudriști și pragmatici nu fac analize, sau dacă le fac modifică datele să se potrivească teoriei . Băsudriștilor și pragmaticilor cei care sunt critici , doctrinari, puriști li se par „deviaționiști”, adică au trădat cauza (Băsescu e fără greșeală), ceea ce este adevărat. Dar și invers este adevărat, primul grup a trădat cauza celui de al doilea grup (respectarea principiilor promovate de Băsescu). Ce este greu de acceptat este că deși sunt cauze diferite cred că scopul este același. (Sună paradoxal dar așa este. Un scop mai mare poate fi format din mai multe cauze, zic eu). Trebuie să recunosc că discuțiile sunt foarte dificile între cele două grupe și degenerează de multe ori, rotindu-se în aceleași sofisme, analogii invective cu zambilici atasati. Domnilor, Doamnelor eu simt nevoia să construiesc. Ce ne facem? Cine poate construi? Cum putem aduna doctrinari de dreapta să facem un think-tank? Pentru că este nevoie … Dar in primul rand ce inseamna sa fii de dreapta? Nota 1 La aceste caracteristici m-am referit de mai multe ori de-a lungul timpului, am specificat întotdeauna la ce mă refer și ce înțeleg prin ele. Acum am reiterat. Nota 2 O temă de casă … este Monica Macovei băsistă? cat de basista? Dar MRU? 🙂 PS. Și ca să închei, de pe fb: Papahagi
“Adversarul comun al dreptei este stânga postcomunistă. Nu cred în leadershipul doamnei Udrea, dar e momentul său și are dreptul să demonstreze ceea ce poate. Îi doresc sincer succes în măsura în care scopul său este victoria dreptei și a principiilor în care credem (stat de drept, justiție independentă, occident, atlantism, libertate economică, reforma și depolitizarea statutului, etc„ (subl. Mea)
Barbu Mateescu
„Dacă Elena Udrea era bărbat, fanii-lui-Băsescu-până-la-moarteeeee-Băsescu-fiiințăă-divinăăăăăăăăăăăă-Traian-Băsescuuuuuu-el-a-creat-universuuuuuuuuuuuul nu aveau nici măcar scuza cu misoginismul. Faptul că Elena Udrea e femeie face ca multe din criticile la adresa ei să pară elemente de gen, când de fapt sunt de fond, legate de faptul că n-are valori, n-are public țintă, n-are principii. Faptul că e femeie nu o dezavantajează, ci o salvează.”
Eugeni – de la Gânduri Politice