Despre băsism și fotosinteză …

Motto:

” O plantă (copac) se spune că ea crește natural dacă nu intervii sa orientezi numai  anumite frunze către soare  și sa tai alte crenguțe ca să nu le umbrească. Nu este rău să o faci.  Chestia este că trebuie să îți asumi că o faci”.

Toată lumea vorbește despre băsism. Ca în orice religie, fiecare spune că el se află pe calea cea dreaptă. Dar, spre deosebire de religie, unde este vorba de credință, aici ar trebui să vorbim de încredere. Ce cred eu că înseamnă a fi băsist? A fi băsist înseamnă, părerea mea, să aderi la principiile statului de drept, să insiști pe respectarea statului de drept. Să aperi independența puterilor în stat – deci implicit și a justiției. Să dorești instituții stabile, depolitizate, cu grad mare de încredere. Acestea sunt normale într-un stat de drept. La noi în țară, aceste lucruri se numesc băsism pentru că Traian Băsescu a fost primul președinte care a avut ca scop declarat acest lucru și în mod constant a încercat să țină  un înalt standard de principialitate, evitând legăturile compromițătoare sau exprimându-se explicit, fără echivoc, asupra faptului că a fost nevoit să le facă (alianța imorală). Din punctul meu de vedere acesta este nucleul hardcore al băsismului. Este un nucleu care nu neapărat este doctrinar. Parte din acest nucleu nu neagă  scopurile  băsiste dar  crede că alte mijloace ar fi mai bune decât cele folosite de Traian Băsescu. Există mai multe caracteristici accentuate ale  băsiștilor:

1. Fanatici supranumiți băsudriști. Aceștia consideră că orice „atinge”  Băsescu devine băsist sau băsistă imaculat/ă  care respectă principiile și este sfânt ca moaștele, până când TB își schimbă părerea (Săftoiu, Ritzi, fosta șefă de la cameră). Ce respinge TB devine un/o paria.  (Monica Macovei). De aceea  Udrea a devenit adulată pe anumite bloguri. Orice critică este întâmpinată cu înjurături și atac la persoană.  În cazul cel mai fericit este: „ Iar despre Udrea? Avem altceva de făcut. Nu este timpul acum”. Lipsa de analiză este cronică iar îndrăzneala în gândire este atac de lezmajestate. Simpla întrebare: De ce Udrea nu a participat la susținerea lui TB în timpul suspendării se va alege în loc de răspuns cu invective, glumițe ale epigonilor lui Svejk, ale celor pentru care lupta de clasă nu s-a terminat. Dar fără să dea vreun răspuns. De ce ? Pentru că trebuie să analizeze și atunci avem o problemă …
2. Justițiarii, adeseori confundați cu puriștii de către neaveniți. Justițiarii consideră că de exemplu TB a procedat greșit când a făcut un troc cu ponta privind numirile  procurorului general și ale șefului DNA. Aici un exemplu este Macovei. Admiratorii ei sunt, în parte, băsiști justițiari .
3. Puriștii. Ei sunt cei care doresc ca oamenii politici, partidele, să recunoască faptul că în 2012 a existat o lovitură de stat (parțial reușită) și pretind ca aceștia să aibă minima decență și să își facă un mea culpa. Ei doresc ca principiile să ghideze, decizile pragmatice sa fie asumate , la vedere. De exemplu senatorul PMP de la comisia de cultură – vicePMP (partidul lui TB) care nu a zis nimic despre cenzurarea lui TB la TVR, despre deciziile CNA etc. sau alți șefi, parasutati la PMP, precum la Vaslui,  Giurgiu(VicePr), Iași, Bistrița etc care nu au fost asumati.
4. Pragmaticii, cei care acceptă cu ușurință înțelegeri (publice sau nu) între persoane compromise și conducerea PMP, de exemplu, chiar trecând  peste principiile băsismului. „Pentru clienții politici renunțați la milioane de voturi” – citat TB când acuza PDL. Pseudo-alegeri interne pentru PE, încălcarea statutului PMP prin anunțarea candidatului la președinție. Toate astea sunt bune pentru pragmatici și chiar apreciate. De exemplu: statutul PMP este sau nu în vigoare în funcție de cum este nevoie, aducerea de persoane dubioase în pofida aderenței la principiile băsiste, desconsiderarea electoratului de dreapta contra electoratului de stânga pentru că „oricum ăia ne votează”.
5. Băsiștii de dreapta. Băsiștii  care sunt deranjați de faptul că partidele de dreapta se adresează electoratului confuz din punct de vedere doctrinar că poate,  poate,  mai iau un vot, refuzând să acorde atenție electoratului de dreapta, mai analitic deci mai pretențios. Au convingerea că un mesaj adresat electoratului trebuie să fie doctrinar. Ei cred că  numai un partid doctrinar de dreapta poate învinge PSD. Exemplu: Ei sunt deranjați de faptul că Cristi Preda a votat raportul Zuber (Raport făcut de o comunistă și votat în bloc de PSE + CP). Ei ar dori ca doctrina să fie un fir roșu în declarațiile publice.
6. Băsiștii critici. Băsiștii care cred că analizele și ideile contribuie la dezvoltarea simțului critic, conștientizarea electoratului, asigurarea unui „feedback” necesar. Fiind de structură analitică ei nu suportă să fie considerați o masă de manevră „negânditoare, inertă”. Sunt deranjați de imbecilități precum: „Nu îți place EU, ești misogin”. „Nu ești băsist dacă nu îți place de Udrea”. „Am avut cele mai multe activități în PE sunt mai bună decât Macovei”.

Este posibil să mai fie și alte „caracteristici” independente. Puțini au sută la sută o singură caracteristică, adică rasă pură. Cei mai mulți dintre cei cu caracteristici de rasă pură sunt băsudriștii. Eu, personal, sunt Băsist cu caracteristicile: Purist, de dreapta și critic. Îmi place să analizez, să interpretez accept pragmatismul asumat si justificat. Cei care sunt băsudriști și pragmatici nu fac analize, sau dacă le fac modifică datele să se potrivească teoriei . Băsudriștilor și pragmaticilor  cei care sunt critici , doctrinari, puriști li se par „deviaționiști”, adică au trădat cauza (Băsescu e fără greșeală), ceea ce este adevărat. Dar și invers este adevărat, primul grup a trădat cauza celui de al doilea grup (respectarea principiilor promovate de Băsescu). Ce este greu de acceptat este că deși sunt cauze diferite cred că scopul este același. (Sună paradoxal dar așa este. Un scop mai mare poate fi format din mai multe cauze, zic eu). Trebuie să recunosc că discuțiile sunt foarte dificile între cele două grupe și degenerează de multe ori, rotindu-se în aceleași sofisme, analogii invective cu zambilici atasati. Domnilor, Doamnelor eu simt nevoia să construiesc. Ce ne facem? Cine poate construi? Cum putem aduna doctrinari de dreapta să facem un think-tank? Pentru că este nevoie … Dar in primul rand ce inseamna sa fii de dreapta? Nota 1 La aceste caracteristici m-am referit de mai multe ori de-a lungul timpului, am  specificat întotdeauna la ce mă refer și ce înțeleg prin ele. Acum am reiterat. Nota 2 O temă de casă … este Monica Macovei băsistă? cat de basista? Dar MRU? 🙂 PS. Și ca să închei, de pe fb: Papahagi

“Adversarul comun al dreptei este stânga postcomunistă. Nu cred în leadershipul doamnei Udrea, dar e momentul său și are dreptul să demonstreze ceea ce poate. Îi doresc sincer succes în măsura în care scopul său este victoria dreptei și a principiilor în care credem (stat de drept, justiție independentă, occident, atlantism, libertate economică, reforma și depolitizarea statutului, etc„ (subl. Mea)

Barbu Mateescu

„Dacă Elena Udrea era bărbat, fanii-lui-Băsescu-până-la-moarteeeee-Băsescu-fiiințăă-divinăăăăăăăăăăăă-Traian-Băsescuuuuuu-el-a-creat-universuuuuuuuuuuuul nu aveau nici măcar scuza cu misoginismul. Faptul că Elena Udrea e femeie face ca multe din criticile la adresa ei să pară elemente de gen, când de fapt sunt de fond, legate de faptul că n-are valori, n-are public țintă, n-are principii. Faptul că e femeie nu o dezavantajează, ci o salvează.”

Eugeni – de la Gânduri Politice

Reclame

Cine ? De Ce se infiinteaza o companie ? Cazuri. Oda.

S-au scris ode, cantece de preamariere a proletariatului si conducatorilor lui.
Sa scriu si eu o oda, in proza, de preamarire a initiativei private.

Totul incepe prin a iti inchipui ca esti bun la ceva, ca stii sa faci ceva. Ca vrei sa iti deschizi o companie. Ca vrei sa faci profit,ca vrei sa faci o diferenta. Cum incepi? La ce te gandesti?, la altruism?. Faceti exercitul acesta mental si o sa intelegeti de ce am scris aceasta oda in proza. :). Deci…..Stiu bine sa fac ceva(sa scriu, sa citesc, sa cos, sa impletesc, aritmetica, fizica, pingele,electronica, zidarie, sa vand….etc , etc) ce fac cu aceasta calitate? Imi place sa fac asta. Stim cu totii ca omul sfinteste locul.

Dau exemplu de trei cazuri de companii, mici, care s-au infiintat de la zero . Cunosc proprietarii, unii prieteni, alti mi-au fost patroni. Aceste companii sunt din Romania si altele din tarile capitalismului salbatic si egoist.

1. Companie de IT (din Ro). Produce software. A inceput intr-un apartament, unde camerele erau birouri. A crescut. Si-a construit propria cladire. A construit-o in asa fel incat toate birourile au lumina naturala. Cu geam de sticla in tavan , astfel incat si holurile sunt inundate de lumina naturala. A trecut guvernul cu zeci de mii de inspectii si corecturi, de la drenajul parcarii pana la garduri si usi. Angajatii care stau in localitati adiacente fac naveta cu masina companiei care se duce si ii ia. Angajatii pot sa ia imprumut de la companie cu dobanda foarte mica. Toate aceastea sunt facute pentru ca sa ii tina pe angajati „legati de glie” sclavi?:) . Salariile sunt pe masura competentei,
Proprietarii lucreaza zi lumina sa caute clienti.(ei nu mai scriu cod IT), trebuie sa dezvolte, analizeze noi produse si calitati noi ale produselor altminteri pierd piata. Unul dintre ei sta inca la bloc.

2. Companie ,SUA, care a inceput intr-un garaj, a dezvoltat un produs specific, (ca sa masoare umiditatea cu microunde). S-a dezvoltat. A inceput sa vanda un produs de automatizare care a devenit foarte cautat. Din cauza specificului particular, pentru proprietar orice plecare din companie era o pierdere foarte mare datorita formarii dificile pe echipament.(Mi s-a plans personal de treaba asta).

3. Cercetare-dezvoltare, Canada. Proprietarul a dorit sa aplice o inventie a lui. A facut o selectie extrem de dura de personal. Salariile erau medii.Conditiile de munca erau excelente si stimulante mental. O placere sa lucrezi acolo. Cand s-au terminat banii patronului s-a ajuns la faliment. Angajatii au avut somaj, patronul? 🙂 . Rareori am vazut o persoana cu vointa concentrata, cu inteligenta nonspeculativa ca el, care reusea sa concretizeze problemele, o gandire structurata si la obiect, ceva uluitor, Venea cu solutii tehnice inovatoare cu toate ca nu era tehnic. (A inceput ca fotograf).

A gandi in dihotomia altruism/egoism infiintarea unei companii, ignorand pasiunea, viziunea, efortul real, sacrificiile pe care le face, a spune ca el nu cauta bunastarea angajatilor ci vrea numai sa ii exploateze este, creaza o cale gresita, doctrinar de stanga. Ele sunt ignorate de cei care nu au avut indrazneala , curajul sa isi afirme personalitatea si se complac intr-o mediocritate placuta. Intr-adevar sunt oameni mai in varsta care nu pot face schimbarea de paradigma etatism/privat dar asta nu le da dreptate.Sunt oameni care nu au fire de intreprinzator, dar asta nu le da dreptate.
Am lucrat si in capitalism in afara si in tara, nu m-am simtit niciodata exploatat- (dar sunt bun la ceea ce fac, fara falsa modestie). Am fost respectat si recompensat pentru ce faceam.

Cand mi-am deschis compania mea am castigat mai mult decat ca angajat, a fost greu la inceput, dar cu timpul s-au indreptat lucrurile.(greu a fost cu primele contracte si recomandarile ulterioare). Cati angajati sunt dispusi sa isi asume riscurile astea? Pe cati angajati ii intereseaza?

Numai un patron imbecil , si, da, exista si din acestia, nu isi recompenseaza corect angajatii competenti, creativi, buni. Pentru ca viitorul lui depinde de ei. Si aici exista autoreglare.
In general, patronii de IMM -uri nu sunt politici. Poate nu isi dau seama ca trebuie sa fie, poate nu se pricep, poate nu a timp. Poate pentru ei compromisul politic este o contradictie cu modul lor de a fi. Ei nu au compromisul ca un mod de viata pentru ca nu isi pot permite sa faca lucru de mantuiala. (Daca fac asta dau faliment).

Eugeni

PS. Nu cred in lumea perfecta. Cred intr-un echilibru dinamic. Cred ca daca esti bun intr-un domeniu nu trebuie sa stai intr-o companie unde nu iti convine. Este indicat sa pleci, atat pentru tine ca si pentru colegi. Mai mult cred ca este cu mult ai bine sa iti faci un plan de afaceri sa sa construiesti compania ta. Mai Cred ca fiecare isi gaseste locul care i se potriveste, nu totdeauna locul de care ste multumit.
PPS. In general, statul ca angajator, recompenseaza lipsa de initiativa si angajatii „aliniati”. Acolo directorul poate considera ca vrei sa ii iei locul. Si de aceea statul nu este un bun patron pentru dezvoltarea societatii.

Aceste sunt povestirile adevarate ale vietii si bataliei de zi cu zi ale dreptei. Stanga are basme cu Vasile Roaita, Iosif Ranghetz. Stahanov si multi altii care infrunta ticalosia capitalismului fara suflet iar ele vibreaza in sufletul virgin al proletariatului si intelectualitatii de stanga dar ei nu ar trebui sa constituie segmentul electoral al dreptei.

Update:
Seara trecuta am stat de vorba cu un roman, capsunar, care s-a intors din Spania, din constructii unde isi facuse o mica companie, A venit criza, de munca mult mai putin, nu ca i-a taiat Basescu salariul sau a fost o masura gresita guvernului spaniol. Omul dintr-un oras din sud al Ro. Si-a cumparat un apartament in Brasov in centrul vechi(ii aducea aminte, un pic, de Spania). S-a uitat la casele din Brasov si a spus:” aici este de munca pentru doua sute de ani”(se gandeste isi deschida o companie in Ro.). A inceput sa isi renoveze apartamentul (intr-o casa din centrul vechi).

1. Nu a gasit oameni care sa lucreze asa cum dorea el. (cum a invatat ca se lucreaza contractual in Spania).Exemplu minor, la sfarsitul zilei de munca tot praful sa fie sters de pe scrai sa nu deranjeze.

2. Si-a chemat fosti colegi de munca din Spania (pe salariu adecvat) aflati in somaj sa ii renoveze casa.

Ce pot sa va spun , 3 luni cat a durat renovarea casei (renovare interioara, radicala) a fost farmacie in casa scarilor cu tot molozul care a fost scos de acolo.
Nu stiu sigur care sunt planurile lui urmatoare, dar cum se zice, pentru mine el a transformat numele de capsunar din nume in renume.

Recomandare filmografica de Duminica: „The secret of their eyes”.

Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2009. Argentina.
Un film intens si delicat in acelasi timp. Un fim care incepe cu un viol.Un film de dragoste. Un film despre pedeapsa. Sau cum se spune: Si altii fac filme excelente cu scene care revin in minte multe zile dupa ce le-ai vazut.

Urmatoarea luna, cel putin, voi lipsi (asta pentru cei care imi duc lipsa 🙂 , ceilalti pot sa ignore mesajul). Acesta este ultimul articol pentru o luna cel putin. Asa ca fiti milosi. 🙂 Daca cineva doreste sa scrie alt articol si sa il publice astazi, nu ma deranjeaza. Am spus ce am avut de spus.