Author Archives: lastnightmusic

Cum am putea castiga prezidentialele (si de ce poate le-am pierdut deja) – Partea III

articol scris de @ovi

Cum am putea castiga prezidentialele (si de ce poate le-am pierdut deja) – Partea III

 

Aceasta ultima parte e mai degraba artificial desprinsa de cea anterioara, se  creierrefera mai mult la situatia actuala, la considerente tactice legate de adversari, la riscuri si trage niste scurte concluzii.

PMP trebuie sa ia cat mai mult, dar canibalismul lor mocirlos s-ar putea sa produca surprize neplacute, mai bine faceau machiavelacurile in taina, cu Udrea ascunsa de ochii lumii, asa obtineau si niste voturi de la dezamagiti avand oameni curatei in fata.

PDL ar trebui sa ia cat mai putin, sub 13%.

PFC ar ca trebui sa intre in PE, vor fi 5% in plus la dreapta non-PNL.

PNL ar fi bine sa obtina un scor inselator, nici bun, nici rau, ceva pe la 17%, ca sa ramana imbecilul de Cacarau la butoane.

Cred ca aceste scoruri sunt probabile, in mare, oricum, acuma nu se mai pot face minuni, daca apar dezastre de genul PMP 6%, PFC 3%, PDL 17%, PNL 21%, va trebui sa ne resemnam cu dreapta cacaraist-blagista, dar sondajele nu par sa indice asa ceva.

Scenariul Tariceanu in cazul unui scor sub 16% la PNL nu e periculos in opinia mea, pentru ca el nu va candida la presedintie, baronii nu-l vor accepta, doar de aia nu l-au acceptat nici pe Antonescu. In plus, Tariceanu e in afara partidului, e pe persoana fizica, iar un congres PNL va fi foarte greu de convocat si de castigat de catre aripa pesedista. Cel mult, vor pleca niste baroni locali la PSD/PC/UNPR.

Daca PNL scoate sa zicem un 14%, Cacarau pleaca si va fi inlocuit fie de creieroameniIohannis, fie de Ludovic Orban. Aripa PSD nu are oameni, Crin s-a inconjurat de fideli, si in general liberalii cei mai rosii sunt fie prin puscarie, fie in afara partidului, fie in teritoriu.

In concluzie, avem sanse inca, daca scapam de udrism si de incaierari dizagratioase in prime time de la pupitrul prezidential cu mitomanul W cat mai repede posibil si daca ne miscam repde dupa europarlamentare sa coagulam un candidat comun pe care sa-l promovam intens pentru a-i contura profilul si a castiga notorietate pana la satele cele mai prapadite chiar si pe canicula din vara. Nu va fi usor, dar avem trasat un plan strategic.

Slabiciunea este factorul Iohannis (care sper eu este supraapreciat, e un pic de bula de imagine am impresia) care poate sa atraga si PDL-ul in siajul PNL. Din pacate, e o variabila independenta greu controlabila din cauza greselilor si lipsei de viziune din ultimul an. E posibila si o cooptare a lui Iohannis intr-un tandem cu prezidentiabilul nostru. Totusi, sunt sceptic, PNL-ul ma tem ca nu va renunta la un candidat la prezidentiale.

Calea pe care s-a mers in ultimul an nu cred ca mai permite constructie pe termen mediu-lung la PMP. Obiectivul ca PMP-ul sa ajunga partid de 30% in 2016 nu mai poate fi atins. Dar o fuziune/alianta din care sa faca parte si actualul PMP, si care sa obitna atunci peste 30% cred ca e inca fezabila, chiar moderat-probabila.

Cum am putea castiga prezidentialele (si de ce poate le-am pierdut deja)

Articol in 3 parti  scris de  @Ovi

Cum am putea castiga prezidentialele (si de ce poate le-am pierdut deja) – Partea I

Un comentator pe blog (@Tucu2), pe care l-am intrebat ce propune in afara unei Universumreactivitati automate, in care orice critica e vazuta ca fiind implicit un atac dusman, in loc sa raspunda, m-a provocat  sa-i spun ce anume propun EU ca strategie de campanie in siuatia data. Adica, @Bill intreaba, @Bill raspunde, publicul sta pe margine si baga minusuri si slogane…

As incepe prin a spune ca deja s-a mers pe o cale gresita de un an de zile si ca ceea ce mi-as fi dorit eu sa se intample in aceasta campanie trebuia pornit mai devreme, cand erau deschise mai multe posibilitati de actiune. S-ar putea ca acum sa fie mult prea tarziu.

Totusi, am sa incerc o abordare, data fiind situatia din acest moment.

Stim care e situatia de acum, din pacate e una destul de „inchisa”. Stim ca trebuie sa castigam prezidentialele.

Cum ajungem sa facem asta? Ee, aici e problema. Dat fiind contextul actual, nu pare sa se intrevada ceva concret la pasii urmatori, asta din cauza multiplelor erori trecute si din cauza instabilitatii cronicizate pe „dreapta”.

Foarte multi propun o abordare de tip greedy, in care, data fiind situatia prezenta, vom alege cea mai avantajoasa optiune vizibila din starea in care suntem pentru a ne muta mai aproape de scopul final. Aceasta abordare este destul de eficienta (dar nu si corecta), pentru ca e simpla si nu trebuie sa-ti bati capul cu mutari pe termen lung, e de fapt un sir de alegeri tactice in speranta ca impreuna fac un tot dezirabil din punct de vedere strategic. Evident, aceasta tratare a problemei nu garanteaza atingerea scopului final deoarece nu e capabila sa ia in considerare ceea ce se poate intampla pe parcurs, dupa un sir de mai multe astfel de mutari lacome.

Abordarea risca sa duca intr-o fundatura. Elena Udrea si sutinatorii ei au ales aceasta cale facila pentru a creste PMP-ul. Ei s-au gandit asa: avem un partid aflat sub pragul electoral, ce facem ca sa castigam alegerile? Pai ce sa facem, vom alege actiunile care ne vor dubla scorul cat mai repede. Aceste actiuni au fost corect identificate ca fiind traseismul politic si canibalizarea unor baroni gen Anton, Popescu si Pinalti.

Problema e ca acest obiectiv de etapa fiind atins, o parte din optiunile posibile la pasul anterior nu mai sunt posibile acum sau au o eficienta redusa. Acuma degeaba o mai aducem pe Macovei si daca am mai putea, singura posibilitate ramasa e publicitatea negativa, scandalul mediatic, luptele in noroi cu Ponta, interzicerea lui MRU/MM la B1 si evz, promovarea agresiva, militantismul dur si isterizarea propriului nucleu dur de alegatori.

Ee si acuma, dupa ce am ars puntile ce mai facem?

Ne plangem ca s-a revitalizat antibasismul, ca potentialii votanti se declara scarbiti si debusolati si-i acuzam ca din cauza prostiei lor nu putem noi durii cataliza o emultaie, acuzam figurile mai moderate ca nu „se vad” in opozitie, cand toti banii si toate canalele mediatice au fost puse in slujba vacarmului si a actiunilor tabloide cu parasuta. Dupa cum vedem, din acest punct, e se poate ca TOATE actiunile posibile sa devina suboptimale si sa nu mai fie fezabila inca o dublare sau macar o crestere semnificativa a scorului.

Ca sa dau un exemplu practic, sa zicem ca @TDS vrea sa ajunga de la Cluj la Bucuresti   pe drumul cel mai scurt. El stie care sunt distantele unor rute directe, fara escale intermediare, dintre diferite orase, dar nu-l intereseaza sa-si creeze un parcurs in urma unui calcul complex, ci e interesat doar de o solutie usoara. Asa ca, se uita la toate rutele disponibile dintre Cluj si un alt oras. Vede care e ruta cea mai scurta si zice ca merge pe acolo, dupa care, ajuns in orasul respectiv repeta aceeasi procedura in speranta probabil desarta ca va ajunge la Bucuresti pe cel mai scurt drum. Cam asa face si PMP-ul acuma. Risca fie sa se impotmoleasca, fie sa faca un drum mult mai lung, asa, pana prin 2024.

Cum am putea castiga prezidentialele (si de ce poate le-am pierdut deja) – Partea II

Eu propun urmatoarea strategie, nu am pretentii ca e ceva extraordinar, e ceva delumina bun simt la urma-urmei.

Propun sa plecam de la scop si sa ne intoarcem catre situatia actuala. Facand aceasta regresie, procedeu folosit in anumiti algoritmi de programare dinamica, avem mai multe sanse sa construim o strategie, si nu un sir de tactici fara viziune.

Scopul este castigarea prezidentialelor. De aici trebuie sa ne gandim care sunt conditiile din turul doi care ne-ar fi cele mai favorabile, data fiind situatia in care suntem azi.

Cele mai avantajoase conditii in turul doi le vom avea daca falia basism-antibasism nu e foarte pronuntata, daca va fi eventual inlocuita de o falie pro/anti PSD si daca va fi o prezenta cat mai mare la vot.

Observam ca acum ne aflam intr-un context care tinde sa se ne indeparteze in mod activ si accelerat de ambele conditii pe care le dorim indeplinite in turul doi (am explicat mai sus de ce e asa, nu ma mai repet).

Acum  trebuie sa vedem ce situatii din turul unu favorizeaza ceea ce descriam in turul doi. Pentru asta e important ca in turul intai sa nu existe partide „de dreapta” care sa fie fortate la o retorica antibasista. Asta pentru ca in caz contrar, in turul doi o parte din cei carora le cam pute PSD, dar nu sunt prea mari fani Basescu s-ar putea sa stea acasa daca intra candidatul nostru in turul doi, sau, mai rau, sa aleaga Ponta, mai ales daca basistul e de factura Udrea-Boc.

De exemplu, daca alegerile vor fi din nou despre Basescu, eventual chiar suspendat demonstrativ de PSD in acea perioada, in loc sa fie despre partidul unic si mafiot care a bagat un milion de taxe, PNL-ul va fi fortat intr-o retorica care nu se poate rupe de vara lui 2012, asa cum am vazut ca au facut Iohannis si Crin la B1 la ultima lor emisiune cu Turcescu.

De aceea, candidatul dreptei non-PNL trebuie sa mearga mult pe un discurs pe teme de economie liberala si reduceri de fiscalitate, de inceputul unei noi ere mai prospera, de dezvoltare a relatiilor cu Occidentul, de independenta de partide si chiar de Basescu, dar de care nu se va dezice, pur si simplu nu va vorbi prea mult despre el, va aminti eventual doar de rezultatele anticoruptie si de politica externa.

Candidatul dreptei non-PNL trebuie sa aiba o retorica pro-Basarabia si anti-rusa, pentru ca PSD-ul nu va putea capitaliza eficient aici, chiar daca si-ar dori. Dar asta nu-i o chestiune esentiala, ar fi o greseala sa se marseze ca tema principala de campanie pe pericolul rusesc. Temele importante trebuie sa fie cele legate de imbunatatirea perspectivelor economice prin scaderea de taxe si prin clamarea unei independente fata de partide si dezvoltarea unei imagini de om cu cariera solida, neplagiata sau dormita.

Observam ca retorica omului nostru nu e una explicit si hardcore basista (gen @theo sau @markwilliams), dar nu va fi nici una care sa-i deranjeze pe acesti basisti puri si duri. Totusi, foarte important, ea se va diferentia de cea a PNL-ului in principal prin mesajul de competenta profesionala, recunoastere internationala, independenta fata de politruci si partide, civism.

In acest fel, ne asiguram de voturile basistilor, dar si ale unora ceva mai scarbiti. Cred ca va fi suficient pentru o accedere in turul doi in conditii avantajoase a omului nostru.

Singurul pericol ar fi o candidatura a lui Iohannis din partea PNL si o eventuala worldisflatalianta sau non-combat dintre PNL si PDL. Pentru ca acest lucru sa nu se intample, Crin trebuie sa ramana candidatul PNL, chiar si in tandem cu Iohannis, nu conteaza, important e sa nu faca un „draga Stolo”.

Ca o paranteza, Iohannis s-ar putea la urma urmei sa nici nu fie un vector atat de puternic precum pare. E destul de babalau, se „aglomereaza” usor, vorbeste prost romana si nici nu pare extrem de inteligent, e posibil sa nu faca fata rigorilor unei campanii sustinute.

Daca va candida Crin, o sa ia vreo 20%, cam ca in 2009, deci in mod normal aia inseamna locul 3. O apropiere intre PDL si PNL va fi facilitata de Iohannis, de aceea trebuie ca Cacarau sa ramana candidatul partidului. De asemenea, inainte de turul 1/campanie, nu trebuie sa pice guvernul Ponta printr-o motiune PNL, caci asta i-ar propoulsa automat in postura de lideri ai dreptei si ai unei noi majoritati parlamentare.

Daca e sa pice guvernul, mai bine ar fi sa pice pe mana DNA-ului, altfel PNL profita.

Emil Boc trebuie sa ramana la PDL intre pre-campania din toamna si europarlamentare, el poate sa preia partidul de la Blaga, daca acest lucru nu e posibil, atunci va trebui sa se rupa cat mai brutal, impreuna cu organizatiile din Ardeal si cu Monica Macovei.

Ceea ce ar ramane din PDL pe persoana fizica a lui Blaga si a lui Cezar Preda dupa acest moment nu va aduce un mare plus aliantei cu PNL-ul, caci va urma practic o fuziune prin absorbtie la unui partid de 17% a unuia de 5%, rezultatul fiind unul de vreo 20%. Pentru perioada de „vacanta” candidatul nostru trebuie sa incerce sa devina extrem de vizibil, ceea ce va fi greu pentru ca e chiar vacanta.

In schimb, Udrea trebuia trimisa de ieri in vacanta, acuma pana la alegeri nu avem ce-i face, mergem inainte cu ea. Dar dupa europarlamentare trebuie pensionata urgent, sa speram, desi sunt destul de sceptic ca a adus cele 10% care sa puna PDL-ul intr-o pozitie dificila. Dupa alegerile euroaparlamentare trebuie urgent gasit candidatul unic in termeni de doua saptamani pe baze unor sondaje profesioniste, candidat care sa respecte profilul de mai sus pentru turul doi. Ar merge bine MRU, Diaconescu, un intelectual public din afara PMP si PDL, ca sa usureze eventualele negocieri. Dupa negocieri initiale rapide intre PMP si PFC daca PDL-ul trage de de timp mai mult de doua saptamani, Boc iese si zice ca il sprijina pe omul nostru si sa se faca congres la partid, oricum inainte intai iulie.

Daca Blaga nu accepta sau il da afara sau motiunea lui pierde la congres, pleaca cu tot Ardealul la candidatul nostru cum ziceam mai inainte. Predoiu oricum nu conteaza, azi l-au ingropat la B1 cu Sima, e complet terminat dpdv politic. Si uite asa, in sfarsit, am ajuns in zilele noastre.

Urmeaza  partea a  III a O  gasim aici