Author Archives: lastnightmusic

miniantract: Ponta vs PMP. Doctrina si bazinul

Tucu2 ma intreaba acum 15 minute care este programul.-doctrina al lui Ponta.   Pun acest miniantract,  scris  la repezeala,  ca  sa inlaturam confuziile

Programul Ponta suna asa:

  • Sunt urmasul dlui iliescu care v-a dat paminturile mai taranilor batrani si prosti
  • Sunt liderul PSD care a avut grija de voi popilor
  • Suntem singurii care am dat ajutoare la toti neajutoratii si avem de gand sa va mai dam
  • Suntem smecherii care lasam si pe alti smecheri sa manance mai smecherilor asa ca puteti face furtisaguri marunte
  • Suntem cei ce dam la cei ce urla mai tare indiferent ca nu au dreptate mai ai lui Dogaru  + revolutionarilor profesionisti.
  • Suntem cei ce aparam tara de invadatorii americani si occidentali ce vor sa ne ia totul mai prostilor
  • Sunt tanar baschetbalist frumos cu tot parul in cap mai femei proaste.
  • Eu va dau in timp ce Boc v-a tot luat mai asistatilor si orbilor cu permis auto.

Bazinul Ponta:   El se adreseaza (vezi mai sus): fanilor Iliescu, taranilor batrani si prosti, popilor ,neajutoratilor lenesi , smecherilor marunti, celor ce urla desi nu au dreptate, prostii strainofobi, femeile proaste , asistatilor si orbilor cu permis auto,

Cand ? – In fiecare discurs
Doctrina Ponta ?: In anii 70 era mai bine, gustul de odinioara, Noi furam dar lasam si pe altii sa traiasca.
Ce scuze are ? Ca inca este Basescu presedinte
Cati aduna la vot? cateva milioane    Cati aduna  la manifestatii ?:  Pai  doar  la adunarea femeilor PSD de 8 martie  la Sala Palatului,  au venit tot atati cat au venit  la marsul PMP.    iar  de demonstratia de forta  – aproape nazista –  de la Stadionul National umplut ochi, nu mai vorbim  

 

ProgramPMP ”  nu are un program ( 24 pagini prolixe, necitit de nimeni, ne interpretat de nimeni nu sunt un program) si nu are doctrina (ci vreo 4 doctrine diferite si amestecate )
PMP nu se adreseza nici unui grup omogen, ci doar la  70% dintre  fanii lui Basescu .
BazinPMP :  PMP  nu are  inca un bazin  ci   este o musca fara cap care asteapta decembrie sa ii ia in mana Traian Basescu sa ii dea cu capul de pereti si sa porneasca treaba.
Pacat de timpul pierdut pana atunci.

Subiectul este interesant deoarece  putem discuta  de ce  ai nostri cu toate intentiile lor bune nu  isi formeaza un  bazin ,  si putem inlatura  confuziile  ce tin de doctrina/program

Adrian Papahagi  a declarat acum 1 luna  ca  PMP  ar trebui sa lucreze la doctrina si  program  pt ca  nu le are !

Update 1 –  Tucu2:    “”” Indepartam tot molozul inclusiv cel strins in ultimii 10 ani “””    Ce ziceti ?

 

 

 

Stim oare sa iesim in strada ?

Trei constatari:
unu:    Traian Basescu a declarat ca va cere romanilor sa iasa in strada  ca  ultima solutie  daca se va aplica  noua acciza  la benzina.
doi:  Liviu Dragnea considera protestul  ca o incitare la dezordine  sociala  si anarhie, ca pe un fapt de o gravitate  uriasa.  „Poate chemam si noi si transam lucrurile acolo”,   spune  Dragnea  demonstrand  ca nu intelege  ca un protest  poate fi ceva normal  in Europa in care traim.
trei: Theo traitoare de o viata in Germania  se intreaba  frecvent si din ce in ce mai  disperat:  de ce romanii nu protesteaza?

Intrebare:  De ce nu iese romanul in strada ?

Un raspuns  posibil:  Exemplificand   din  lectura   acum la ora  3 dimineata   🙂    incerc  sa arat ca  bolsevicii  au  importat in Romania   nu  numai comunismul  ci au  transplantat  totodata si  spiritul rusesc:  inert, fatalist, de sclav ,  clar   ne european . Si ca si  lor le datoram mult din  aceasta inertie, acest fatalism – in care ne complacem.  Este esential  cred eu,  ca noi, societatea  civila,  sa   il pastram pe Puskin si Ceaikovski   dar sa scapam de acest imobilism     rusesc   care ne bantuie de 60 de ani.  Putem  sa dam vina si  pe gena slava, mioritica  din noi, dar oricum  nu putem  sa nu observam similitudinea  comportamentului nostru cu cel rusesc  surprins de cei  doi  scriitori  fosti detinuti in Rusia.

Fara pasaport in URSS  carte de memorii scrisa  de Johann Urwich,(roman german detinut in Rusia ).  Urwich povesteste  cum anume a fost  organizata istorica greva de la Vorkuta, in vara lui  1953.                                                             El observa  ca detinutii rusi nu aveau nici notiunea de “greva”, nici nu întelegeau de ce, atunci când “te ridici” împotriva paznicilor, nu le tai gâtul (chit ca tu însuti îti vei pierde capul); si nu întelegeau rusii de ce “ne-rusii” refuzau sa stea de vorba cu paznicii lagarului, cerând sa le vina, de la Moscova “cineva din Sovietul Suprem”.
Urwich observa, în continuare, ca la aceasta “idee” (greva organizata) aderasera, nu numai europenii (polonezi, români, unguri, francezi, germani, baltici), dar si “asiaticii” din Rusia: turkmeni, uzbeci, chirghizi – dar mai ales caucazieni: georgieni, armeni, osetini – însa nici un rus. În ceea ce îi privea pe ucraineni –
de departe majoritari în lagar si cei mai bine organizati (între ei) – acestia erau pentru rascoala, nu pentru greva…

  O alta lume carte publicata la Paris  de  Gustaw Herling-Grudzinski – (polonez  detinut in Rusia)   ( Despre carte  si personalitatea  lui GH,   mai multe  in emisiunea lui Virgil Ierunca -Povestea vorbei  -Teze si antiteze la Paris  aici )

Gustaw Herling , constata  ca timpul trece si ca termenii acordului Sikorski-Maiski privitor la polonezii internati nu este aplicat si în lagarul sau (Iertevo, de lânga Arhanghelsk), si  declara greva foamei.

“Din nefericire”, scrie Herling, “nu numai NKVD-istii, dar si colegii mei de lagar, rusi, nu auzisera macar de greva-foamei. A trebuit sa le explicam noi,polonezii, paznicilor cum anume se petrece aceasta greva – iar acestia, râzând, amuzati, au facut ceea ce le sugeram noi: scutire de lucru, izolare, supraveghere medicala – dar a fost imposibil pentru colegii de suferinta, rusi, sa înteleaga: de ce sa refuzi mâncarea, când si-asa esti mort-de-foame?; de ce sa vrei tu sa mori, când si-asa esti un «cadavru viu»?; iar daca vrei neaparat «sa pui capat chinurilor», atunci spânzura-te, sau taie-ti vinele – cum se face în lagar – de ce sa te torturezi singur, prin foame? £i mai ales: Cum îti închipui ca îti vei schimba destinul?”

Înca înainte ca autoritatile de la Moscova sa vina în lagar, sa “examineze cazul”, detinutii rusi îi pusesera pe grevisti în ceea ce numeau ei, “carantina”: adica îi evitau, chiar îi urau: de ce fac ei, “trufasii lehi” ceea ce nu se face? Ce vrea el sa dovedeasca prin asta si cui anume? Lor, rusilor?

“Fara sa vreau si fara sa recunosc fata de mine însumi”, scrie Gustaw Herling, “am început sa-i urasc pe detinutii rusi; din tot sufletul, din adâncul disperarii mele – ca si cum mâinile lor, invizibile, se agatau de mine, tinându-ma, retinându-ma si tragându-ma în mlastina propriei lor resemnari, ca sa-mi interzica pentru totdeauna, mie, lumina zilei, pe care ei se obisnuisera sa nu o mai doreasca.
Ce voiam, la urma urmei? Sa afirm, cu pretul vietii, daca era necesar, existenta unui drept, acela de a face, eu, o ultima alegere, un drept pe care ei, eternii sclavi, nici nu banuiau ca exista.”

Odata greva începuta, atitudinea detinutilor rusi se nuanteaza: “Erau excitati, fascinati pentru simplul fapt ca noi îndraznisem sa ne ridicam împotriva legilor intangibile ale sclavajului, de aceea curiozitatea lor era mai degraba frica instinctiva, spaima de necunoscut. Dar nu peste multa vreme, atitudinea lor s-a cristalizat: au început sa ne urasca. Fiindca noi eram straini, nu eram nici «de-aici», nici «de-ai lor» – si de-abia asteptau sa fim înfrânti, ca sa-si dovedeasca lor însisi ca nici macar strainii nu pot sparge zidul care separa Rusia de restul lumii”.
Când, în sfârsit, dupa patru saptamâni de greva a foamei, polonezii sunt anuntati ca… “de fapt, ei sunt liberi de trei luni, dar hârtiile se ratacisera, pe drum” – asa ca vor putea sa plece în Ural, unde se afla Centrul de recrutare polonez – grevistii sunt huiduiti de catre detinutii rusi, tratati de “câini polonezi”.
Argument pe care Gustaw Herling îl accepta:
“Am preferat sa ma simt eu vinovat fata de ei, nefericitii, decât sa-i acuz pe ei – dar sa-i acuz, de ce anume: ca nu stiu, fiindca nu au stiut niciodata, ce este nu libertatea, ci sentimentul libertatii? Ca ei au trait si traiesc în continuare, nu doar în ne-libertate, ci într-o alta lume?”  (PG -Scrisuri 460)

PS1 :Acesta este un antract, vorba lui @mih – ce poate fi inlocuit imediat ce exista altceva ce merita pus.
PS2 :  „Apelul   la memorie este o   exigenta permanenta a spiritului”  (dupa cum  spune  Virgil  Ierunca in emisiunea linkata mai sus )