Tag Archives: alegeri 2012

Încremenirea în trecut e mai stabilă dacă-l avem pe Iuda șef de ariergardă.

O primă concluzie ce mi se pare tot mai limpede și ușor de văzut de către oricine, cu fiecare nouă acțiune a mafiei parlamentare :
Actuala majoritate parlamentară vrea să (re)instaureze un regim autoritar, în care cetățenii obișnuiți să se supună ordinelor acestei „găști de elită” intangibile, singura cu drept de a face legea valabilă pentru restul populației, de a o interpreta și de a o aplica, având pentru aceasta în subordine compartimentele specializate pentru fiecare din aceste acțiuni.
Această adunătură de politruci vor dictatura. În care ei sunt „crema” EXACT ca pe timpul lui Ceaușescu. Ei sunt noii „secretari de partid” atotputernici.

Pe de altă parte, privind la victimele ce suportă această stare de lucruri, se sedimentează o a doua concluzie.
Văd o populație dezinteresată în proporție de minim 30-40% (la proximele alegeri vom avea date mai concrete) de orice aspect privitor la mersul societății și pentru care exercitarea dreptului de vot este o aiureală.

Mai văd o parte masivă de populație, în proporție de minim 50%, care susține activ și (relativ) conștient un stat parental pe modelul sistemului totalitar comunist, pe foștii generali ai securității și proaspeții lor ucenici ce propovăduiesc această perspectivă.

Rămâne ceva în jur de maxim 20% ce are altă opțiune cât de cât activă, pentru funcționarea societății într-un regim democratic. a manifestării liberei inițiative, a libertăților civile și a unei economii sănătoase pe o piață liberă.
Acestei mici părți, i se oferă drept singura perspectivă sinuciderea, dat fiind că într-un regim democratic opțiunea ei este evident ignorată fiind minoritară.
Și-ar putea aplica conceptul numai prin impunere, respectiv prin recurgerea la un regim totalitar, ceea ce înseamnă în fapt opusul conceptului său de bază, deci sinucidere ideologică.

În plus, luat la global, incluzând cam toate segmentele menționate mai sus, avem o macro-ignorare crasă a responsabilității/obligației/dreptului poporului „suveran” de a impune respectarea și aplicarea deciziei sale de schimbare a configurației Parlamentului, exprimate prin referendum, ignorare sistematică timp de ani de zile,  ce tinde către 100% din cei ce pasă-mi-te ar compune acest „popor”.

Prin urmare privind tabloul general, impresia mea este că poporul român este incapabil în această etapă de a purcede către o societate de un nivel mai ridicat decât totalitarismul comunist.
În stadiul în care se află, cel puțin pentru moment, oricât i s-ar oferi posibilitatea de a-și exprima voința în mod democratic va folosi oportunitatea acestei libertăți pentru a alege …. anularea ei, respectiv un regim totalitar. Ar fi comic dacă n-ar fi trist !  😥

Cum impunerea este o variantă pe care o exclud din start, cred că singura cale de a scăpa din capcana asta este maturizarea la nivel de masă.
Cum se poate face asta ?
Cine să o facă ?
Ce rol are suferința în declanșarea procesului ?
Cât ar putea dura ?
Habar n-am. Merită să ne gândim la asta.
Dar e cert că va dura. Pentru că vorbim de schimbări infime, ce necesită mare efort și o perseverență de diavol până s-ar ajunge la „masa critică”.
Și tot cert e că în răstimpul ăsta lumea nu stă pe loc să ne aștepte.
Legile naturale sunt criminal de dure și inflexibile.

În contextul ăsta, fiecare vot din decembrie va purta greutatea unor posibile suferințe viitoare teribile.
Fiecare persoană ce înțelege pericolul și se trezește înainte de a fi imposibil să mai schimbăm ceva, are o valoare uriașă.
Fiecare vorbă ce o putem adresa celor din jur pentru a-i ajuta să privească cu proprii ochi și să înțeleagă cu propria minte ce urmează dacă USL câștigă alegerile, are efectul unui releu ce, la o fină apăsare de buton, provoacă lovitura de presă a unui baros de zeci de tone.

Pe de altă parte însă, și fiecare dezertare în fața tăvălugului USL este nu doar impardonabilă, ci de-a dreptul criminală în această situație. Este o trădare ce nu poate fi iertată.
Precum ziceam și cu altă ocazie, pot accepta, aprecia, ajuta, discuta, sprijini, (amical chiar) o persoană care crede că comunismul este raiul pe pământ. Din punctul meu de vedere este (poate fi) o persoană de calitate care (cel puțin pentru moment) greșește. Are o problemă la nivel de percepție și analiză a fenomenului poate chiar din lipsă de informații, dar nu neapărat o problemă de caracter.
Însă o persoană care are informația, care înțelege și se declară împotriva sistemului comunist/totalitar/parental dar care acționează pentru a-l sprijini, are clar o problemă de caracter. E un „FrunzăVerde” ce-ți împlântă șișul în rinichi pe când te asigură că-ți păzește spatele.
Cu mult inferioară primeia dar mai ales, ceea ce e mai grav, cu mult mai periculoasă.
Recomand încă o dată, cui are chef să asculte, a cântări cu mare grijă poziția adoptată pentru votul din decembrie. Cu mențiunea că învinuirea oricărui „FrunzăVerde” senior, care s-ar fi dat „cu-ai lor” pentru a argumenta propria trădare nu este altceva decât o supremă ipocrizie.

Viq

De ce mi-e mai ușor să-nghit broaște decât peneliști !

Tanti Motto :
„Când tot ce ai e un ciocan, tot ce mai vezi în jur sunt numai cuie”.

Se întâmplă câteodată întâmplări ce te supără la suflețel.
Pornind aparent de la mai nimic.
Odată ce te-ai supărat pe fermoarul ce se mișcă mai încet decât reforma dintr-o fostă țară comunistă, îți vine s-arunci geaca cu totul.
Și de cele mai multe ori o și faci.
De fapt asta se și întâmplă în 90% din cazuri în orice țară civilizată, adicătele în care nenea are de unde lua alta geacă cu tri lei. Dar nu peste tot în lume. Nu și în Pakistan de exemplu, unde irigațiile nu au nevoie de ordonanță de guvern spre a se desfașura cât vezi cu ochii.

Astfel că în funcție de nivel economic, pe zone geografice și nații, în situațiuni de enerveală lumea schimbă geaca, paltonul sau șosetele mai des sau mai rar, precum permite nivelul de trai din grota rezidențială.

Asemeni se procedează și cu alte țoale, mai mult sau mai puțin textile.
Te enervează cerceii colegei de cameră – te dezvorțezi !
Mai nou te faci gay, că e la modă.
Te’nnervează băcanul din colț – nu te mai duci la shopul lui !
Mai nou te muți.
Din țară.
Pe alt continent.

Te’nnervează un politician, îți schimbi orientarea politică.
Da’ nu … așa, de la politicianul respectiv la altul din aceeași formațiune. Sau de aceeași orientare socio-economică.
Nuuu.
Îți schimbi complet perspectiva politico-economică și socială.
Te duci frumușel în extrema cealaltă a spectrului politic, uite-așa, de-al dracu.
Te-a ‘nnărvat Băsescu că are chelie pe cap și privirea-n lateral, te duci frumușel și sprijini PSD să reinstaureze comunismul.
Să se învețe minte marinarul șugubăț, cu pleoapa trasă ștrengărește pe-un ochi.
Păi ce ???
Ne jucăm ???

Când tot ce gândești este ceea ce simți, tot ce faci în jur va fi golit de justificare rațională.

Pare absurd.
Și pare așa pentru că este.
Chestia delicată e că asta e realitatea.
Goală-goluță.
În bikinei….
….. cu șnur.
Lipsă.

Iar atunci când nu mai știi ce faci, faci ce știi.
Nu te mai duce mintea la a construi ceva rațional, te ocupi cu dărâmatul. Nu poți pune piatră pe piatră da’ poți da cu piatra, că nu ești ciung !

Vedeți ?!
D’aia nu înghit eu peneliștii !!!

Vara să sfârși. Suntem, iacă, în sânul primitor al doamnei Toamna, ce fi-va probabel plină de frunze căzătoare și speranțe la fel.
Toate sub semnul schimbării.
Semn neschimbat de 20 de ani încoace.
Mai sunt două luni până la alegeri. Deja se aud cum bat cu capu-n porțile cetății.
Două luni înseamnă 60 de zile.
Ce vor trece într-o clipită.

Ce și cum se va schimba e greu de prevăzut la momentul acesta.
După părerea mea toate variantele sunt posibile.

Dar faptul că putem influența activ mersul evenimentelor cred că este un adevăr.
Putem determina restabilizarea instituțiilor fundamentale ale statului român, sau dimpotrivă le putem impune subordonarea lor grupului mafiot ce a declanșat tentativa de lovitură de stat.
Noi alegem.
Putem mișca căruța scârțâindă, cu coviltir peticit, pe autostrada europeană, sau, dimpotrivă o putem înfunda până la osie în mocirla unui blocaj economico-social cel puțin la fel de zâmbitor precum succesul ceaușist.
Noi alegem.
Putem așeza povara responsabilității salvării întregii nații pe umerii unora care știu ceti și scrie, sau, dimpotrivă, o putem arunca la gunoi, unor analfabeți cu diplome cumpărate și unor repetenți care exersează artimetica noaptea, la poker.
Noi alegem.

Și ceea ce vom alege, fix aia vom avea.

Vă puteți imagina persoane care vor cu adevărat un stat de drept dar dau votul USLului să poata pune căpăstru tuturor instituțiilor ?
Eu nu.
Vă puteți imagina persoane care vor economie de piață liberă dar dau votul lor USLului ca să poată aplica tipul etatist de economie dovedit falimentar ?
Eu nu.
Vă puteți imagina persoane care înțeleg dezastrul în care ne-a târât estul bolșevic și pierderile incomensurabile pe drumul evoluției pe care românii le-au avut din cauza lui, dar care vor vota o formațiune cu doctrină antieuropeană ?
Eu nu.
Vă imaginați persoane care deși cunosc și înțeleg unde a dus, în repetate rânduri, demagogia populistă a izolaționismului și totuși votează politicieni găunoși ce zbiară patriotard un naționalism primitiv ?
Eu nu.
Vă puteți imagina persoane pragmatice ce pot face diferența dintre emoții și logică, dintre drept și strâmb, care au puterea să-și domine sentimentele întru triumful rațiunii, dar votează în conformitate cu ceea ce (poate) simt, împotriva a ceea ce știu că e bine ?
Eu nu.

Viq

PS. Text scris toamna trecută, rămas în ciornă până ieri, când a fost șters de praf, reglat la frecvență și verificat dacă mai are baterii.
Mai are !