Tag Archives: design interior

Ceea ce facem provoaca atata zgomot ca nu se aude ce spunem ca facem.

Floriile au trecut, urmeaza renasterea ramurii nostre politice, de paste. Nu spui care paste, ca-l banuiti.

Ce voi a semnala este nu atat esecul pe care-l ilustram tot mai accentuat pe zi ce trece, cu o satisfactie usor bolnava, cat incapacitatea noastra de a intelege relatia dintre el si atitudinea noastra.
Focalizandu-ne pe acest rezultat, el este cel ce se va realiza.
Pornind de la modul in care privim ceea ce se intampla, trecand prin atitudinea noastra in raport cu ce „vedem” si finalizand cu actiunile noastre rezultante ale celor mai sus mentionate, algoritmul va produce in final nu ceea ce ne dorim ci ceea ce credem ca se va intampla.
Ne dorim ca Ponta sa nu ajunga presedintele Romaniei.
Dar credem ca va ajunge.
Asta inseamna ca va ajunge. Iar culmea ironiei este ca ceea ce credem noi ii netezeste drumul.
Nu o facem constient.
Dar nici nu e nevoie.
Cine are impresia ca doar daca stabilesti constient si planifici cu grija o anume actiune, planificand forte, masurand distante si cantarind riscuri, abia atunci ea se va petrece, se inseala.

Poate multi dintre noi au jucat tenis de camp un pic in viata lor. Sau de masa, ca e valabil si aici.
Incercati sa va amintiti modul in care actionati la lovirea mingiei. Intregul organism incordat la maximum functioneaza pe „pilot sutomat”.
Asta e si cauza pentru care se fac antrenamente. Pentru a se regla „pilotul” 😀
Practic gandirea rationala este exclusa din calcule. Ochii privesc tinta mingea iar in momentul in care ea e lovita de adversar si isi incepe traiectoria catre propriul teren, organismul actioneaza automat. Stabilirea directiei si a vitezei de deplasare, a pozitiei talpilor, a pozitiei rachetei, incordarea muschilor, stabilirea punctului de impact… toate se fac fara ca ratiunea/constientul sa aibe vre-un rol aici. Privirea nu se misca nici o clipa de pe mingea care se deplaseaza catre terenul nostru. Incepand de la pupile pana in varful rachetei, intreg procesul are loc fara amestecul constientului. Si puteti fi siguri ca este un proces de o complexitate de-a dreptul uluitoare, in care sunt implicati un numar urias de factori si procese fizico-chimice in interiorul nostru.

Asemeni procedeaza fotbalistul care suteaza la poarta. El nu priveste nici mingea nici piciorul cu care executa, ci locul unde mingea trebuie sa ajunga. In rest lasa subconstientul (o persoana cu care am lucrat cu ani in urma, spunea ca ar trebui denumit „supra-constient” nu „sub-” 😀 ) sa dirijeze intreg procesul.

Si tot la fel au loc si majoritatea actiunilor noastre zilnice.
O parte din ele sunt coordonate constient, dar in raport cu numarul lor, cele ce se desfasoara „de la sine” sunt covarsitoare.Constient-Subconstient-Programarea-Succesului-1024x1024
Drept urmare, ceea ce crezi ca va urma in urma actiunilor tale are cu atat mai multe sanse sa se intample cu cat esti mai convins de asta. Daca intri in examen inspaimantat ca o mare parte din materie iti e straina, nu vei lua examenul nici daca-ti pica ceva ce stiai. Se face teren viran intre urechi……. vid.
Daca intri la un interviu pentru un job fiind convins ca nu esti destul de bun, cresti exponential sansele sa-l ratezi.
Daca pornesti o afacere convins ca vei esua, porti falimentul in carca oriunde te-ai duce si orice ai face.

Din pacate opusul nu e 100% valabil.
Daca esti convins 100% ca poti depasi recordul mondial la saritura in inaltime, asta nu inseamna ca vei si reusi 😉
Dar daca nu crezi asta, vei esua cu siguranta.
Pentru ca intreg organismul urmeaza ceea ce mintea ii comanda. Ceea ce gandim este ordin pentru corpul nostru.
Daca avem in minte infipta ideea ca partenerii de dialog ne sunt net inferiori, comportamentul nostru fata de ei va fi in consecinta. Daca mintea ii desconsidera apriori, atitudinea noastra va traduce in fapte ceea ce gandim, indiferent cat de politicosi sau educati ne-am dori sa parem. Ii vom trata ca pe niste microcefali, ca pe niste idioti in mijlocul carora am nimerit accidental si care ar trebui sa pupe urmele talpilor noastre sub umbra vre-unui copac.

In mod similar se petrece acelasi fenomen si in raport cu asteptarile noastre privind sansele opozitiei la actuala guvernare. Sunt deja saptamani, luni, … ANI, de cand bestelim aproape tot ce se misca pe palierul antiPonta, pentru ca nu credem ca opozitia actuala e in stare sa realizeze ceva serios. Acum cand prima proba de examen este la cateva zile distanta constatam ca ….. nu avem pe nimeni in care sa ne punem macar sperantele.
Adevarul este ca ar fi fost o minune daca am fi avut. Am descalificat, desfiintat, demolat, pe oricare a incercat sa se ridice. Si inca o facem, cu o daruire absolut impresionanta. Cum sa se ridice in ochii nostri daca „in ochii nostri” ii ingropam ?

Neintelegand procesul asta si continuandu-ne vocalizele pe aceeasi arie si efectele se vor accentua. In aceeasi directie.
Boc nu are viziune…. Neamtu e dus cu sorcova…. MRU e moale…..Predoiu e fals…..
Brava !
Ii facem voiniceste partie lui Antonescu, care e mai rau decat toti la un loc, multiplicat cu cat vreti voi !
Care varianta, normal, e de mai de neacceptat decat oricare dintre celelalte.
In maniera asta, urmatoarele prezidentiale se vor disputa intre Fenechiu si Voiculescu.

Ce-ar fi daca am face un efort minim si am sustine totusi un om putin mai aproape de normal ?
Eu am zis cu putin timp in urma ca Boc ar fi destul de potrivit din anumite perspective.
As fi de acord si cu MRU. Nu-mi pare la fel de potrivit ca Boc, dar tot e ceva. Predoiu ar fi o varianta ceva mai prosta decat cei doi deja mentionati, dar tot e mai buna decat alta si mai proasta.
Poate respectivul nu va prinde turul II, caz in care ne vom afla intr-o situatie mult mai ingrata. Dar de ce sa spunem „pas” si sa aruncam cartile inainte de a afla macar ce carti au ceilalti ?

Sa vedem cum ies la europarlamentare si cum se inteleg dupa aceea.
Apoi decidem pe cine ar merita dintre cei cu sanse si poate, cu putin noroc si cu sperantele noastre cumulate, poate prinde turul doi.
Daca nu, om vedea atunci ce va mai fi de facut.
Asa as zice eu.

Dar putem desigur sa-i injuram si mai abitir, ca perspectiva e atat de cumplita incat ne justifica frustrarile crescande.
Si sa ne impletim streangul cu mana noastra.

Viq

Arta, politica și noi

Două noțiuni ce nu ar trebui să depindă una de cealaltă. Două aspecte ale vieții sociale ce ar trebui să fie independente. Fiecare cu treaba ei.
Dar nu prea sunt.

Știm cum realizări cel mult mediocre au fost promovate aberant doar pentru că erau „purtătoare de mesaj” politic în formă (pseudo)artistică. Mai plăcut de recepționat și mai ușor de asimilat.
Iar asta înseamnă de fapt o uriașă contribuție a celor cu ceva talent la procesul de manipulare și inducere în eroare a maselor.
Din perspectiva asta probabil că Adrian Păunescu sau Sabin Bălașa pot figura la loc de cinste într-o istorie a folosirii artei în manipularea regimului comunist din România.

Dar dacă am încerca să facem un exercițiu de imaginație ?
Dacă am lua toate lucrările unor incriminați și le-am împărți în două mari categorii : cele care conțin mesaj politic și cele care nu ???!!!

Deci, dacă dăm la gunoi ceea ce conține mesaj politic și lăsăm ochiului minții doar cele neatinse de partizanat ???
(Deși nici această abordare nu e cea mai bună – am văzut filme politice foarte bune 🙄 dar ne complicăm și pierdem ideea de bază 😉 )
Atunci poate am avea o imagine mai corectă un pic asupra valorii reale a respectivilor creatori. Oricum, incomparabil mai constructivă decât să aruncăm copilul cu apă cu tot. Și cu copae.
S-ar putea ca la Bălașa, spre exemplu, să nu rămâi cu mare lucru 😀 😀 😀
Dar …. asta e de fapt realitatea.

La unii va rămâne ceva, la alții nu, la unii lucruri de valoare, la alții niște reziduuri.

Problema este că …. suntem oameni.
În momentul în care facem analize (orice fel de … ) percepțiile ne sunt deja influențate de credințele noastre, iar concluziile și mai mult.
Dacă credem că politica de dreapta este cea corectă atunci creatorii artistici ce agreează stânga suferă din start de o barieră psihologică în fața noastră.
Dar ar fi bine să ne gândim că și reciproca este valabilă.
Cei care agreează stânga politică vor refuza producțiile artistice ai căror autori gândesc altfel. Pentru că, în ciuda părerilor unor amici, și ei sunt tot oameni, suferind prin urmare de aceleași metehne !
Care este rezultatul ???
În măsura în care, să zicem că, pleiada de creatori ar fi egal repartizată între cele două curente majore, rezultă simplu că membrii din comunitatea respectiva își înjumătățesc efectiv accesul la cultură 🙄 🙄 🙄
Singuri !
Fără ca cineva să impună asta !
Să anulezi dintr-un condei 50% din creația culturală existentă mi se pare o mare eroare de gândire.

Putem spera că lucrurile nu stau chiar așa.
Că sunt destui creatori neînregimentați în nici un fel de curent politic și prin urmare a căror realizări sunt acceptate de toți fără reticențe.
Dar speranța asta este destul de subțirică.Eminescu
Vă amintiți cum stăteau lucrurile în anii ’70-’80 ???
Că de la Benone Sinulescu până la Semnal M și de la Aurelian Andreescu la FFN trebuia să fie și ceva … „patriotic” pe undeva ???
Mișca ceva în domeniul artistic care să nu fie măcar un pic „împins” spre slava regimului de către secretarul de partid de la județ ??

Da, adevărat e, unii au făcut câte ceva evident împotriva voinței lor, alții au excelat pur și simplu în slava sistemului acum plenar și pe drept hulit.
Dar nu ajungem prea departe dacă nu vom reuși cumva să ne manageriem corect sentimentele.

Cred că politica de stânga, copilăresc-populistă și superficială dpdv economic, este o abordare politică cumplit de eronată.
Dar nu-i anulez opera lui Eminescu pentru că „Împărat și proletar” a fost vârf de lance în îndobitocirea maselor de propaganda regimului trecut.

Viq