Tag Archives: doctrine

Ce aniversează aniversările comuniste ?

Personal am prins vremea pe când nețărmurita grijă a comuniștilor pentru fericirea poporului se materializa generos prin completarea celor 8 ore de muncă standard plătite prost cu muncă național-patriotică-obligatorie plătită deloc.
Și cu „sărbătorirea sărbătorilor prin muncă”.
Asta era realitatea.
Dar ea nu avea nici o relevanță în fața propagandei comuniste. Nu avea suflu.
Permanentul bombardament al ideii „exploatării omului de către om” ce ar fi caracterizat pasă-mi-te capitalismul, nu lăsa nici cea mai mică îndoială că dincolo de cortina de lanțuri nimeni s-ar fi putut gândi la … să zicem trecerea de la ziua de muncă de 10 sau 12 ore la cea de 8 ore. Sau la introducerea ideii de „salariu minim”.
Era absolut absurd în contextul propagandistic despre care vorbeam.
Chiar dacă simțeam toți pe propria piele extinderea exploatării omului de către alt om cu mult dincolo de cele 8 ceasuri zilnice.
Idiots !!!!!!

Realitatea este însă că mișcarea socială pentru reducerea timpului de lucru la 8 ore zilnic și la 5 zile pe săptămână s-a afirmat acolo, în inima capitalismului. „Short-time movement” s-a născut în presiunea revoluției industriale britanice, ca orientare de stânga, pentru creșterea calității vieții muncitorilor.
Are sens.
Tendința celor ce cumpără forța de muncă este de a obține cât mai multă pe un preț cât mai scăzut. Balanța se poate echilibra prin refuzul celor ce o au de vânzare de a lăsa din preț și/sau de a crește cantitatea ofertei.

Se împlinesc 120 de ani de când a apărut conceptul de „minimum wage”. Unde ?
În Noua Zeelandă, colonie britanică.
Se împlinesc fix 100 de ani de când uzinele Ford au introdus ziua de lucru de 8 ore și salariul minim.
Aniversări ale unor succese de stânga.
Născute într-o lume de dreapta.

Poate este timpul ca stângiștii să-și pună întrebarea elementară și de bun simț : dacă acestea sunt „succese” de stânga/comuniste, atunci de ce un regim ultra-socialist, procomunist, absolut singur pe taraba politică și cu toate pârghiile sociale în mâna-i de fier, a recurs la cele ce le-am amintit în primul paragraf ?????
Atenție !
Că din contradicția flagrantă a mesajelor propagandistice cu realitatea observabilă rezultă extrem de evident falsitatea ideologiei, minciuna generalizată, bătaia de joc practic a întregii nații subordonate, este efect colateral.
Asemeni și maniera antidemocratică, ba totalitară chiar și impunerea cu forța a acestei politici socio-economice !

Da, socialiștii/comuniștii, mint.
Dar de ce mint ?
Dacă societatea despre care vorbesc e atât de plăcută și benefică, de ce e nevoie să mintă ?

Da, impun regimul prin forță și teroare. Prin amenințări și eliminarea celor ce nu sunt de acord cu opțiunea lor. Partidele de opoziție sunt dizolvate, individualitățile sunt eliminate din viața publică sau din toate aspectele vieții, că e mult mai simplu și ieftin.
Dacă doctrina lor e cea mai bună, de ce e nevoie de forță ?
Dacă societatea despre care vorbesc este atât de bună, de ce e nevoie să anuleze o parte din populație ?

Foarte probabil explicația stă în faptul că dominanta capitalistă duce omenirea la dezvoltare iar cea socialistă la dizolvare.
Dreapta reprezintă progresul, stânga este frâna. Dacă solicitarea motorului e excesivă, frâna mai domolește viteza până la acceptabil.
Dacă autobuzul progresului omenirii, marca „Flinstone”, forțează prea mult piciorușele ocupanților, da, negocierile lor pentru obținerea unui regim de alergare mai moderată, ceva pingele și hrană mai consistentă are sens.
Într-un context capitalist, da opoziția de stânga are un rost, obține un statut de factor de echilibru.
Într-un context socialist/comunist însă, un autobuz care stă și-n care au rămas doar cei ce pun frână, unde se ajunge ?

Viq

Morala și caltaboșul politic

Zilele trecute mi-au căzut ochii pe o știre amar-comico-cinică.
O procuroare a fost prinsă primind mită niște năstrușnicii de nici nu știi cum să mai reacționezi.

Eu am reacționat aproape instinctiv cam așa :

O procuroare-n Gheorghieni,
A luat mită patru miei.
Coliva de la pomeni,
Două vaci (și cu ea trei),
Doi porci cu belciuge noi,
Patru kile de ardei,
Un măgar, vre-o două oi,
Papa pentru puradei.
……………………
Cu mâne alt gunoi adaogi…
Cu ieri din stima ta mai scazi !
Cred că ar trebui române să te rogi
Pentru-o minune.
……Te-ar mai opri să cazi.

Ce-a fost prost ieri acum e și mai prost.
Ne degradăm constant din an în an.
Nici șpaga nu mai e ce-a fost.
Ou sont les caltabosh d’antan ?

🙄

Dar dincolo de reacțiile de suprafață mă tot întreb câtă greutate au principiile noastre morale în apetența pentru o anume orientare politică ?
Este posibil să existe oameni complet lipsiți de principii morale ?
Greu de crezut.
Observam că PDL funcționează deocamdată relativ închegat sub Blaga, folosindu-se de principiul loialității, poate în oarecare măsură și al autorității.
Asemeni a funcționat până acum și USL, la a cărui proximă explozie fiecare dintre cei doi protagoniști caută să se situeze pe poziția celui trădat de partener.
Chiar și Becali a refuzat să fie văzut de propria mamă în celulă până deunăzi.

Dar orb să fii, nu poți totuși să nu observi ignorarea/încălcarea unor norme elementare, prea multe și prea des pentru a te lăsa indiferent, de o seamă de personi cu putere uriață în determinarea mersului societății românești raportată la dimensiunile lor morale.

Iar un aspect social foarte important nu-mi dă pace din decembrie trecut încoace : aceste persoane, aceste rebuturi morale, au fost alese de națiunea română să-i conducă destinele ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ !!!
După ce în vara aceluiași an nefast, au desfășurat o ofensivă cumplită asupra celor mai importante valori ale unei societăți în general și ale celei românești în particular.

Există oare o diferență între oameni privind preceptele morale care le determină o anume orientare politică ?
Se pare că studiile psihologice sugerează că există.

În linii mari pare-se că adepții conservatorismului (dreapta tradițională) au o bază morală mult mai solidă, formată din mixarea a cinci norme, față de doar două ale adepților liberalismului (stânga tradițională).

Da, știu că la noi este încă un terci teribil pe tarlaua doctrinară, dar cu cât aflăm mai multe, cu atât mai ușor ne va fi să găsim drumul prin ceața asta.
Prin prisma asta spre exemplu, fundamentele „dreptei” despre care vorbește Alex Hâncu sunt cel puțin bulversate.

„….. Deci, așa cum vedeți, oamenilor le pasă de genul acesta de probleme (care provoacă suferință).
Susțin în mare măsură genul acesta de enunțuri în toate categoriile, dar vedeți și că liberalilor le pasă un pic mai mult decât consevatorilor, curba e descendentă.
La fel și în cazul corectitudinii.

Dar priviți celelalte trei linii, pentru liberali scorurile sunt foarte mici. Liberalii practic spun: „Nu, asta nu ține de moralitate. Loialitatea în grup, autoritatea, puritatea – astea n-au nimic de-a face cu moralitatea. Le resping.” Dar pe măsură ce oamenii sunt mai conservatori, valorile cresc. Putem spune că liberalii au un fel de sistem cu două canale, o moralitate cu două fundamente. Conservatorii au cinci fundamente, sau o moralitate cu cinci canale….”

Un material ce mi se pare foarte interesant al psihologului Jonathan Haidt.
Nu că am fi noi în situația de a cizela acum asemenea finețuri moral-politice.
Dar măcar să avem idee.
Când ești în mijlocul oceanului și nu știi către ce port te îndrepți, orice direcție e proastă.
N-om avea noi și hartă, dar măcar de-o busolă … de-un sextant …. un sfert de punct cardinal, o luminiță la marginea Căii Lactate 😉

Viq