O săptămână nouă și probleme vechi

Congresul UDMR s-a încheiat așa încât merită să ne aruncăm o privire asupra altor subiecte care macină politica dâmbovițeană.

Iar pe ordinea zilei a revenit moțiunea de cenzură anunțată de opoziție asupra noului cod al muncii. Privită din cercurile opoziției ca o ultimă șansă de a crea perspectiva unor alegeri anticipate, moțiunea de cenzură nu este creditată cu șanse de reușită nici măcar de liderul de facto al opoziției, Ion Iliescu care se declara sceptic ieri în șansele acestui gest politic și, mai mult, susținea că actuala coaliție majoritară se va menține până în 2012. Iar Ion Iliescu a mers și mai departe și a declarat că ideea suspendării președintelui Băsescu până pe 25 martie a fost una hazardată și nu s-a arătat înclinat să-i dea șanse de izbândă. Ion Iliescu nu vorbește niciodată în mod gratuit iar declarațiile domniei sale vin să-l pună pe Dan Voiculescu la locul lui, adică în afara stabilirii politicilor opoziției. Ion Iliescu este probabil nemulțumit de ieșirile media ale patronului Antenelor dar nu vrea să se posteze pe o poziție confruntațională cu acesta în mod public. În fond fostul președinte este maestru în aranjamentele de culise.

Sentimentul se pare că este împărtășit și de Vasile Victor Ponta care a declarat că are informații potrivit cărora parlamentarii majorității „nu vor fi lăsați” să voteze pentru moțiune și că vor fi „păziți” de Elena Udrea și Gabriel Oprea. Dacă este adevărat că parlamentarii PDL în special vor fi strict monitorizați în timpul moțiunii de cenzură atunci pot spune că este un semn bun. PDL nu își permite nici un fel de derapaje în Parlament și după cum s-a văzut destul de recent la votul în cazul deputatului Pasat, lăsați de capul lor, parlamentarii PDL uită de la ședinta de grup parlamentar până în sala de ședințe ce anume să voteze și ce nu. În ceea ce-l privește pe Victor Ponta, domnia sa încearcă să găsească o explicație preventivă pentru o acțiune politică sortită eșecului încă din faza ei embrionară.

Iar azi Biroul Permanent al PDL se întrunește pentru a pregăti ședința Consiliului Național de Coordonare din 5 martie, ședință la finalul căreia vom ști în ce direcție se îndreaptă democrat liberalii și dacă au înțeles mizele jocului politic de acum până la alegerile din 2012.

Clemy

Răscrucea UDMR și PDL

Sfârșit de săptămână lipsit de suspans în politica românească.

UDMR l-a ales pe Kelemen Hunor în funcția de președinte al organizației. Un rezultat previzibil. Dar mai importante decât alegerea noului președinte al UDMR au fost câteva declarații făcute de participanții la respectiva adunare.

Să începem cu trimisa partidului de guvernământ maghiar, FIDESZ, care a vorbit despre necesitatea schimbării în UDMR. „Astăzi nu veți alege un om, veți alege o cale. Aveți de ales între un drum greu, dar fără compromisuri, și un drum ușor cu compromisuri mari și mici. Dacă veți alege prima cale, veți avea în FIDESZ un partener”, a afirmat Peclezne Gal Ildiko, citată de EvZ. Cuvintele reprezentantei FIDESZ au fost primite prost de delegații la Congresul UDMR iar Laszlo Borbely, omul care va conduce de facto uniunea din poziția sa de vicepreședinte repsonsabil cu linia politică, a dat un răspuns dur guvernului maghiar și a replicat că „nici de la Budapesta, nici de la București să nu ne dea nimenea indicații”.

Merită să ne oprim puțin asupra acestui schimb de replici. Mai întâi FIDESZ a reproșat conducerii UDMR lipsa de principialitate în acțiunea politică, încremenirea într-un stil de conducere autoritar care a eliminat orice opoziție internă și corupția liderilor Uniunii. Iar Laszlo Borbely a greșit profund atunci când s-a răstit la delegația FIDESZ supărat fiind că aceasta a spus până la urmă un adevăr usturător. Și a greșit pentru că FIDESZ are mijloacele economice pentru a susține și mai activ alternativa politică la UDMR în partidul condus de Laszlo Tokes dar și pentru că trece cu vederea un sentiment comun nu doar în rândurile alegătorilor români dar și a celor maghiari: și anume nevoia de schimbare și de reformă profundă a clasei politice românești.

Traian Băsescu a intuit exact că populația simte că este nevoie de o nouă generație de lideri. Apelul lui către conducerea PDL de a alege o reformă și despărțirea de trecut seamănă izbitor cu cel făcut de delegata FIDESZ. Drumul cel nou de care vorbea Peclezene Gal Ildiko este în realitate o nouă garnitură de lideri politici care să aibă curajul opiniilor și principiilor și care să nu facă compromisuri doar din dorința de a se păstra la guvernare. De aceea înclin să cred că UDMR va plăti scump în viitor aroganța cu care a răspuns FIDESZ-ului dar și faptul că cel puțin până la această oră se pare că a preferat în continuare drumul comod al compromisurilor și al jocurilor politicianiste.

Și tot ieri, la același congres, Victor Ponta și Crin Antonescu au jucat rolurile polițistului bun și rău în eforturile lor de a convinge conducerea centrală a UDMR să renunțe la colaborarea cu PDL-ul. Dacă Victor Ponta a susținut că indiferent de decizia pe care o va lua UDMR-ul (de a rămâne alături de PDL sau de a se alătura opoziției) drepturile câștigate de minoritatea maghiară nu vor fi anulate (referirie directă la noua Lege a Învățământului contestată vehement de PSD), Crin Antonescu a cerut UDMR să se decidă în următoarele săptămâni.

Iar cuvintele liderilor USL au găsit un teren favorabil în interiorul UDMR pentru că Gyorgy Frunda s-a și repezit să dea un răspuns cvasi favorabil ofertei opoziției. Doar termenul la care UDMR va lua o decizie presupus favorabilă ofertei USL a fost prelungit până la începutul verii.

Și tot ieri, același Laszlo Borbely anunța că filialele care au semnat deja protocoale locale cu USL vor fi chemate la București pentru „discuții”. Discuții în timpul cărora probabil că vor fi urecheate pentru „vina” de a se fi grăbit să facă publice aranjamentele cu USL-ul, aranjamente care au picat prost atât la Budapesta cât și la Cotroceni și au fost de natură să pună sub semnul întrebării loialitatea UDMR față de actuala coaliție majoritară.

Nu pot încheia fără a mă referi la anunțul făcut de Emil Boc potrivit căruia Monica Iacob-Ridzi a trimis Biroului Permanent al PDL o cerere de autospuspendare din partid. Asta după ce nu cu mult timp în urmă aceeași doamnă o critica pe Sulfina Barbu pentru că îi cerea autosupendarea și susținea că statutul partidului nu îi permite o astfel de acțiune. Și gestul ar putea fi amuzant dacă nu ar arăta un adevăr trist: în PDL deciziile se iau extrem de greu și doar după ce momentul în care impactul favorabil al unor acțiuni a trecut de mult. Dacă PDL vrea să continue să joace un rol important pe scena politică românească trebuie să se gândească cu seriozitate la cuvintele pe care delegata FIDESZ le-a adresat Congresului UDMR, căci aceste cuvinte sunt 100% valabile și în cazul democrat liberalilor: fie aleg o cale nouă, chiar dacă grea dar care asigură la final un rezultat bun și de durată, fie se complac în calea pe care o urmează acum și își ratează viitorul.

Clemy