Poziționări post moțiune

Așa cum revoluția de la Ploiești nu a trăit decât câteva ore tot așa și moțiunea de cenzură și protestele de Sf. Dumitru au murit chiar înainte de a se naște. Iar dacă guvernul și PDL nu au câștigat nimic din urma nereușitei opoziției, PSD-ul a reușit să se umple de ridicol. Să discutăm mai întâi despre demonstrația sindicatelor care a fost menită să pună presiune pe parlamentarii puterii. Din cei 100.000 de mii de protestatari anunțați de Victor Ponta în fața Parlamentului s-au adunat doar 30.000 și asta după ce PSD a adus întăriri din provincie. Iar „luptele” dintre jandarmi și sindicaliști nu au făcut victimele așteptate de presă și opoziție. Cele câteva îmbrâncituri semnalate nu au fost de natură să ofere televiziunilor imagini șocante cu oameni loviți cu bastoanele în cap, răniți, sânge și jandarmi târând oamenii în dube. Dar demonstrația a făcut totuși victime. 5 participanți la protest au ajuns la spital ca urmare a consumului excesiv de alcool. În fond era Sf. Dumitru și marele mucenic merita să fie cinstit cu o sticlă cu rachie. Și era și frig.

Pe plan parlamentar însă PSD a încasat cea mai severă înfrângere de imagine. După ce liderii PNL și PSD s-au contrat public înaintea moțiunii de cenzură pe marginea programului post guvernul Boc, iar Victor Ponta a anunțat că mai are nevoie doar de trei voturi pentru a demite guvernul, rezultatul votului de miercuri a aruncat în derizoriu toată retorica opoziției. Iar faptul că Victor Ponta a acuzat apoi neseriozitatea unor parlamentari ai puterii care ar fi fost gata să trădeze pentru ca apoi să-și schimbe părerea nu a făcut decât să-i complice viața liderului PSD. Căci de aici și la speculațiile potrivit cărora Victor Ponta ar fi pus capăt negocierilor cu trădătorii de teamă că Traian Băsescu l-ar fi putut desemna cu formarea guvernului nu a fost un pas. Cred că în aceasta informație apocrifă există o parte importantă de adevăr. Cred că Victor Ponta a purtat unele negocieri cu diverși parlamentari ai PDL dar mai cred că acestea au eșuat pentru că Victor Ponta nu inspiră prea multa încredere. Și chiar este posibil ca Victor Ponta să se fi temut că în eventualitatea reușitei moțiunii de cenzură Traian Băsescu chiar să ia în calcul posibilitatea nominalizării unui premier din partea noii majorități parlamentare. Că Traian Băsescu s-a gândit la această eventualitate a spus-o chiar consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu într-un interviu acordat ziarului „Gândul” care a afirmat că „Dacă PSD şi PNL ar fi venit cu un premier credibil, care să nu intre pe panta populismului şi a demagogiei, şi cu un program credibil, preşedintele putea încredinţa mandatul acelei persoane, dar ea trebuia să treacă de votul Parlamentului.” „Dacă„, acesta este cuvântul care însumează întreaga problemă și principalul reproș al liberalilor la adresa colegilor de opoziție. Fără un program coerent și fără un premier agreat dinainte orice tentativă de a strânge în jurul opoziției numărul necesar de parlamentari pentru a dărâma Guvernul sau a scoate în stradă populația este sortită eșecului. Iar lipsa de viziune a PSD se poate traduce și în scăderea în sondajele de opinie. Căci sunt convinsă că PSD a ajuns la plafonul maxim electoral. De aici și graba de a declanșa alegeri anticipate.

Și tot post moțiune trebuiesc menționate câteva mișcări politice care merită oarece atenție.
Mai întâi Victor Ponta a fost forțat de propriul partid să accepte participarea PSD la o nouă moțiune de cenzură ce va fi inițiată de PNL pe marginea Legii Educației pentru care Guvernul își va asuma răspunderea.
Iar apoi au venit declarațiile împăciuitoare ale lui Vasile Blaga la adresa PNL care a început să vorbească despre posibilitatea unei reconcilieri și de pași comuni între PDL și PNL.
Iar ideea a fost bine primită de o parte a liderilor liberali care încearcă să iasă oarecum neșifonați din eșecul moțiunii de cenzură. Iar conform Evenimentului Zilei, dinspre liberali au și început să se facă auzite condițiile „reconcilierii”: absorbția PDL de către PNL și primirea în noul partid doar a oamenilor proveniți din vechiul PD.
Din punctul meu de vedere tranșeele în interiorul PDL au fost deja săpate: pe de o parte vechea gardă a PD dispusă să renunțe la tutelajul politic al lui Traian Băsescu și să încerce împăcarea cu vechii aliați, iar pe de altă parte noua garnitură de lideri care nu înțelege să facă compromisuri cu liberalii.
Că liberalilor, cel puțin unora dintre ei, le surâde această idee nu este de mirare. Toate acțiunile PSD arată că partidul condus de facto de Ion Iliescu nu dorește să împace guvernarea cu nimeni. Și așa cum am spus în repetate rânduri liberalii trebuie să se decidă dacă în atari condiții merg mai departe în tandem cu PSD-ul sau încearcă o apropiere de vechii aliați.
Dar primul gest pe care liberalii ar putea să-l facă pentru a arăta că înțeleg să îngroape securea războiului l-ar reprezenta renunțarea la moțiunea de cenzură pe marginea Legii Educației. Mă îndoiesc însă că PNL-ul va face acest pas înapoi chiar dacă Vasile Blaga agită steagul alb în fața foștilor colegi de guvernare.

Clemy