Author Archives: Mih

Mihai Eminescu & actualitatea politica

Mihai Eminescu, 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889

„(…) Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.

Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…

Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.

Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…

Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.

Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.

Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.

Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.

Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.

De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?

De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi (…)”

MIHAI EMINESCU – ICOANE VECHI SI ICOANE NOUA – in Timpul / 1877

Mih

Reclame

Alternative?

Cand e vorba de politica, unii, nu putini, stim ce nu [mai] vrem. Ne-am saturat pana peste cap de PSD & Co, de guvernele si guvernarile lor incompetente, iresponsabile, ticaloase care, exceptand foarte scurte intervale de timp, ne-au croit si inca ne croiesc destinul de aproape treizeci de ani.

Dar ce alternative avem? Putem afirma ca orice altceva din ce exista, ar fi ceva cu adevarat mai bun? Cred ca din acest punct, opiniile anti-PSD se despart in cel putin doua curente: unul care sustine ca da, oricare alt partid, sau partide ar fi mult mai de dorit la guvernare – si aici, referirile sunt in general la PNL, USR si nou aparutul partid al lui Ciolos (eventual si PMP, cu conditia „sa se rupa total si definitiv de Basescu”).
Un al doilea curent, poate mai firav ca numar de aderenti, dar care s-ar putea sa creasca pe viitor, este anti-PSD, dar nu considera varianta PNL / USR / MRI o alternativa usor de „inghitit”. Argumente? Foarte pe scurt: PNL-ul nu a dovedit in timp ca e capabil sa se reformeze, sa devina altceva decat a fost in anii de cardasie cu PSD-ul, sau PC-ul, nu a convins ca partid de „opozitie” si/ sau ca partid de „dreapta”. Cat despre USR si MRI, aceste experimente politice mai recente, chiar daca evita sa se defineasca dpdv ideologic, chiar daca nu-si asuma deschis, transant orientarea, apartin (prin programe, manifeste, declaratii) Stangii de „rit nou”, „progresiste”, in linia stangismului occidental actual (reprezentat si de stanga si de…mai toata dreapta).

Marele absent, cand vine vorba de ALTERNATIVA la PSD, este un partid autentic de Dreapta. Din pacate, in Romania, timp de aproape trei decenii, NU s-a construit asa ceva. Si aici fac o paranteza. Intr-o perioada in care in Occident, partidele de Dreapta au tot derapat spre Stanga, la noi, si spuneam asta cu cativa ani in urma, singurul politician care a fost capabil sa evolueze in sens invers, de la Stanga SPRE Dreapta, a fost Traian Basescu. Inclusiv programul PMP este clar mai la dreapta decat se pretind ale altora. Dar asta NU ajunge…Si inchid paranteza.

Revenind la subiect pentru a incheia, „oferta” politica actuala este reprezentata in fapt de „copiii” comunismului de tip ceausist si de…”stranepotii” lui tata…Marx*

Despre cei vechi, n-am ce sa adaug, in afara de faptul ca m-as bucura sa dispara de pe scena politica. Despre cei noi? Sincer? Vazand ce se intampla in lumea „de afara”, cea pe care ne-am dorit-o cu totii, dar care e condusa azi de un establishment stangist, socialist si constatand cum se aliniaza „ai nostri” , sunt foarte ingrijorata…

 

*) [Documentarul este despre marxismul cultural din SUA dar, pentru ca s-a realizat „importul”, este valabil si pentru Europa]

 

Mih