Încă nu sînt hotărît dacă voi publica acest articol. Dacă apare înseamnă că mi-am depășit demonii și i-am umplut de sînge 😀 .
Am auzit voci, nu rețin exact unde – le-am preluat din zbor de pe rețele sociale, care afirmă că cea mai mare greșeală a lui Traian Băsescu (desigur discutînd în registrul greșelilor lui Băsescu – Ponta not included here) este faptul că nu și-a pregătit din timp urmașul (cel care să preia președinția și să continue reformele instituționale).
Eu cred că ieri seară (20.08.2014) la B1 Traian Băsescu a închis aceste discuții privitoare la succesiuni, urmași, persoane sau ce-or mai fi.
Traian Băsescu a declarat pe 20.08.2014 la B1 că susține categoric, fără rezerve, candidatul PMP la alegerile prezidențiale din acest an. Acest candidat este astăzi (ACUM) Elena Udrea. Mărturisesc că decizia lui m-a surprins în relație cu ceea ce, în opinia mea, ar fi trebuit să facă, ce credeam eu că ar trebui să facă.
Am mai citit încă odată și încă odată și încă odată declarația președintelui. După cîteva minute de răcoreală am înțeles (sau cred că am înțeles – asta vă rog pe voi să lămuriți) ce a vrut să spună.
Băsescu se situează instituțional nu personal. Jocul se joacă pe instituții, nu pe persoane. Susține candidatul PMP și astăzi acest candidat este Elena Udrea. Dacă mîine candidatul PMP va fi altă persoană Traian Băsescu va susține această ultimă persoană. Ca să pricepem regulile jocului instituțional trebuie să reținem această ultimă reacție a celui care și-a propus construcția instituțională în România și care chiar a realizat multe din cele pe care și le-a propus. (Simțiți nevoia să reluăm lista instituțiilor pe care le-a pus pe picioare?)
Astfel … care e mesajul pe care șugubățul președinte încearcă să-l transmită?
- Nu vă puneți încrederea în persoane.
- Bazați-vă pe instituții.
- Dezlegați persoana de rolul funcțional pe care instituția i-l oferă.
- Mutați discuția de pe rolul personal pe rolul instituțional.
- Scoateți emoționalul din decizia politică, nu mai susțineți persoane, susțineți instituții. Persoanele sînt trecătoare – instituțiile sînt pentru totdeauna.
- Nu așteptați un succesor, concentrați-vă pe regulile simple și clare pe care instituțiile statului de drept le impun. Nu sînt multe, nu sînt complicate, le poate înțelege fiecare om din țara asta.
Eu cred că Traian Băsescu a făcut o profesiune de credință pentru statul de drept prin care le-a spus în mod explicit adepților săi că sînt dezlegați de pactul personal între el și ei. Că nu mai trebuie să aștepte cuvîntul lui Traian Băsescu pentru a lua decizii. Că este normal și liber să ai propriile opinii și judecăți. Că NU persoanele ci instituțiile sînt cele care contează. Că statul de drept nu trebuie să mai depindă de Băsescu ci de deciziile fiecăruia dintre noi. Luați-vă în brațe responsabilitatea politică și circulați, vă rog. Nu mai așteptați pe cineva, tot timpul, să ia decizii în locul vostru.
Într-un fel este o eliberare, o dezlănțuire a libertății, o observație că și Băsescu este pînă la urmă un om ca fiecare dintre noi și că nu poate purta o răspundere mai mare decît purtăm fiecare dintre noi. Este nedrept să-i cerem așa ceva și nu este sănătos pentru un stat de drept.
Și-acum să pun punctul pe Ț. Cum adică vom vota? Foarte simplu: după regulile statului de drept.
- Cine garantează cel mai sigur, bazat pe încrederea personală, continuarea reformelor statului de drept?
- Cine duce mai departe moștenirea politică instituțională a lui Traian Băsescu (nu ca persoană ci prin ceea ce toți înțelegem ca băsism)?
- Cine se va opune cu cea mai mare energie, fără determinare exterioară, la încercările de demolare a statului de drept prin distrugerea sau anihilarea instituțiilor statului de drept?
- Cine este cel mai dezlegat de rețeaua politică a României?
- Cine este mai dezlegat de Traian Băsescu astfel încît să poată lua decizii și împotriva omului Traian Băsescu dar beneficiale pentru statul de drept?
Bun. Cam asta e părerea mea. Nu exprim nici o preferință personală, nici un îndemn de vot, nici o sugestie, nici o precizare. Singura delimitare absolut personală este aprecierea pentru mesajul lui Dragoș Paul Aligică la care mă alătur în mod rațional și sentimental. 🙂
Cu stimă pentru toate comentariile la această opinie (nu le voi cenzura indiferent de mizeria limbajului)
Fil
Copacul din pădure 