Eurostat zice că ponta minte.
Traian Băsescu zice că ponta minte.
Viața noastră zice că ponta minte.
Poți minți ca personaj ponta atîta vreme cît părerea ta e la nivelul ierbii. Poți face glume mincinoase chiar cu o doză de umor. Oamenii te ascultă, rîd dacă e cazul, te detectează ca mincinos, te evită o vreme, după care te desființează dacă observă continuitatea minciunii. Existența ta devine insignifiantă pentru societate. Toată lumea știe cine ești, care e valoarea ta, că nu trebuie să te mai asculte fiindcă n-are sens, că nu câștigă nimic mințindu-se.
Eu zic că ponta nu spune niciodată adevărul ceea ce nu este un capăt de țară. Într-o țară liberă libertatea de a minți este garantată de lege. Problema lui ponta rezidă în faptul că, împotriva legilor firii, este prim ministrul acestei țări care-i permite libertatea de a minți pe persoană fizică dar îi interzice s-o facă pe persoană publică. Cînd prim ministrul ponta minte n-are de suferit numai daciana și familia ei (care, de fapt, nici nu suferă ci profită) ci suferă o țară întreagă și-un popor întreg (fără să luăm în considerare calitatea ei sau a lui).
Cînd personajul ponta minte nu se schimbă nici un atom din lumea asta. Nu deraiază trenuri. Nu se produc cutremure. Nu se naște nimic și nu moare nimic. Minciuna lu ponta îi ca apa sfințită. Ponta este un zero în suma realității fiindcă nu produce nimic adevărat, nimic care să conteze.
Cînd prim ministrul ponta minte, însă, oamenii pierd bani, sume colosale de bani publici intră în buzunarul privilegiaților puterii, justiția are de suferit, oameni mor în spitale nevinovați, educația produce nonsens pe piața muncii, afaceri care aduc bani la buget sucombă, locurile de muncă dispar, lumea devine mai încruntată cu fiecare minut, oră, zi, lună și an, încrederea dispare, se comută pe modul ante 1989 . Mecanismele sistemelor normale de echilibrare ale societății sînt alimentate cu cifre eronate. Ura crește. România se divide în cei care văd și cei care nu văd (sau nu vor să vadă) minciuna instituționalizată.
Căci asta este guvernarea ponta: o instituționalizare a minciunii. Pentru asta se consumă tot ce se consumă în zilele astea, pentru asta suportăm toate taxele idioate și nesfîrșite, umilințe și mizerii de la Latrine, minciuni și dezinformări din presa mogulizată, viață mizeră lipsită de orizont, desconsiderare din partea comunității internaționale, nereușite în plan personal.
Așadar astea fiind spuse să lăsăm loc întrebărilor necesare.
- Este cel care minte instituțional vinovatul pentru starea în care sîntem astăzi?
- Cine ar trebui să răspundă în fața legii pentru asta? Cei care spun adevărul sau cei care mint?
- Avem criterii după care putem determina dacă starea de adevăr sau minciună este cea care ne face viața dacă nu mai bună măcar trăibilă?
Fil
P.S. Dacă nu sună peiorativ sau nerușinat în contextul articolului doresc La mulți ani tututor Mariilor de pe lume! 🙂
Recomand, pentru mai multă destindere la subiect, filmul Groundhog day 🙂
Copacul din pădure 