NU sînt isteric. 😀
Au trecut ani de cînd îmi petrec puținul timp liber în comunitatea acestui blog. Am trecut prin toate fazele posibile și nu cred că poate să mă mai minuneze ceva nou.
Te uiți pe articole și vezi că nu-i nimic programat pentru mîine. Există cîteva draft-uri prăfuite ale unor autori diferiți care stau în așteptarea momentului cînd vor deveni articole. Corectezi greșeli typo, petrecute din graba de a sublinia o idee care i-a trecut cuiva prin cap. Citești în fugă și zici: bună idee! și aștepți să vezi cum înflorește într-un articol nou. Mai pui niște diacritice, mai răstorni puțin o topică prea complicată a frazei chinuindu-te să nu schimbi nici c-un milimetru sensul autorului. Mai dai un mail către autor ca să clarifici sensul unei formulări, al unui cuvînt. Ți se răspunde prompt. Incredibil. Greu de crezut dar încet-încet se profilează un nou articol. De multe ori transformi comentarii elaborate (la care a fost depusă multă muncă) ale Mihaelei, a lui Mih, Eugeni, Last, Bill, etc., în articole adhoc. Faci loc altor puncte de vedere responsabile.
Peste noapte întreaga configurație se schimbă. Apar știri noi, vederi noi asupra aceluiași subiect care era actual cu o zi în urmă. Brusc tot ceea ce era ieri valabil astăzi este vetust. Nu se mai potrivește. Toată munca zilei trecute este invalidată.
Nici un probabil articol nu se mai potrivește cu starea momentului. Nu-ți poți asuma responsabilitatea programării lor pentru ziua de mîine. Ele aparțin autorilor și responsabilitatea este a lor întreagă. Ce să faci? Cum s-o rezolvi? Te simți responsabil, nu poți dormi în noaptea respectivă. Îți faci idei, îți vin idei dar dimineața e prea aproape și mai ai și propria ta viață cu ideile ei și propriile probleme.
Cu toate acestea există un fenomen care continuă să-mi stîrnească uimirea sinceră de fiecare dată. Cu toate că nu există nici un fel de organizare, coordonare, punere la punct, de fiecare dată cineva salvează Copacul. 😆
În fiecare dimineață apare un articol nou (fenomen absolut încîntător și aiuritor pentru mine). Comunitatea Copacului se automenține. Cum face acest lucru pentru mine este un mister, o minune care nu contenește să mă uimească și încurajeze. Este un exemplu de funcționare a unei comunități umane fără suport ori susținere externă. Fără impuls de la spate. Fără imbold politic. Fără … whatever… ați înțeles ideea 😀 😀 .
Îi mulțumesc lui CINEVA care ne ține pe linia de plutire, care-și aduce spiritul materializat de cuvinte în articolele acestui blog. Continuați să salvați Copacul. oriunde v-ați afla!
Fil
Update:
02:00 – După cum spuneam totul se transformă: în timp ce redactam acest articol actorul Robin Williams a încetat din viață după 63 de ani. Rest in peace!
Copacul din pădure 