Echilibrul dezechilibrelor

Zilele trecute vorbeam despre spectacolul din Central Park NY, unde o seama de artisti s-au spanzurat de microfon, cu argumentul ca aveau nume sonore, sa militeze pentru reusita proiectului promovat de ONU.
La summitul din 25-27 septembrie din New York s-a adoptat un document ce semnifica poate cea mai interesanta ofensiva de pana acum privind armonizarea omenirii la scara globala. Materialul pare structurat cu o dominanta tenta practica, pe 17 scopuri principale cuprinzand 162 de obiective punctuale, clare si masurabile.
Cel mai ambitios scop dintre cele 17 este eradicarea saraciei extreme in urmatorii 15 ani.
Cel mai ciudat, cel cu conservarea climei ! !!! 🙄

Bineinteles ca prima imagine ce ne-o schiteaza ideea ajutarii saracilor lumii este trendul catre un posibil egalitarism, o suma de pasi catre conceptul comunist ca la toti sa le fie bine si tot …. omul sa prospere. Si absolut firesc, e normal sa se bucure de sustinerea maselor procomuniste.

Dar aici lucrurile nu sunt atat de simple.

Avem doua elemente contradictorii ce revin cu incapatanare in sfera sociala si bulverseaza comunitatile pe multe planuri :

1. Competitia provoaca actiune/dezvoltare.
In linii materialiste asta e data de propietatea privata care in fireasca ei inegalitate (determinata de inegalitatea naturala a performantei) gadila motivational si eficace self-esteemul. De aici un lant psiho-social si economic care a pus capitalismul in fruntea plutonului. Societatile care au acceptat diferentierile socio-economice provocate de diferentele perfomantelor individuale, au progresat mult mai rapid in intregul lor. Au beneficiat de acest progres inclusiv cei situati pe cele mai scazute pozitii.
Deci diferentele, de nivel de trai inclusiv, sunt benefice la scara intregii societati.
Nu mai poate fi negat nici de cei mai caposi comunisti.

2. Inegalitatea economica accentuata (si ulterior socio-culturala, considerand cunoasterea componenta de baza a culturii comune si universale, nu traditiile, muzica si scoartele cu motive nationale, ce cred ca sunt secundare si particularizeaza) provoaca conflicte violente, in straturi, in societatea umana.
Fie la scara mica, nationala, fie la macro-scara, se pare ca atunci cand se instaleaza sentimentul neputintei, al imposibilitatii de a accede pe scara dezvoltarii sociale, oamenii pun mana pe par si se „revolutioneaza”. Cand ajung la concluzia ca nu mai au ce pierde, fie il scurteaza de cap pe dictatorul local dimpreuna cu clica lui de „imburgheziti”, fie se mobilizeaza la chemarea crucii imbarligate impotriva natiunilor „asupritoare”…. fie altceva de acelasi gen.
De unde reiese ca diferentele, de nivel de trai inclusiv, duc si la dezastru.

Solutia cred ca e in gasirea si respectarea unei zone de echilibru. O zona care a fost mai bine ghicita de capitalismul occidental decat capitalismul socialist pe care incearca sa-l faca chinezii acum spre exemplu.

Este aici o marja psihologica, instabila ca firul raului, dar in care se poate naviga.

Mie-mi sugereaza un soi de grafic care are pe abscisa evolutia temporala iar pe ordonata diferenta nivelului de trai. Cu salturi extreme pe alocuri, intre punctele maxime marcate de cei mai dezvoltati si minimele celor ramasi in urma, dar cu o zona „verde” intre ele.

Atunci cand marimea raportului asta iese in afara unor bareme acceptabile, apare un impuls negativ ce afecteaza indivizii aflati la toate nivelele de trai. Pe aia de jos ii apuca dracii si incepe scandalul.
O rascoala mai locala sau un razboi cu o mai mare cuprindere teritoriala si numerica, functie de conjunctura si multimile afectate.

Exista in plus deosebiri istorice importante fata de trecutul din care reies oarecum momentele ce pot fi folosite drept argumente pentru ce am spus mai sus.
In ultimile secole s-au spart bariere comunicationale importante.
Pana sa ajunga Columb, apasii n-aveau nici o treaba cu restul omenirii. Lumea lor se termina la „apa cea mare” iar posibilitatea de a evalua nivelul de trai in raport cu ceva era nula.
Asemeni in ditamai Africa.
Dar lumea s-a schimbat. Relativ brusc.
Acum nigerienii vad pe mobile paradisul european si il vor. Sunt inca departe de stadiul in care ar putea intelege ce si cum face mobilul ala ceea ce face, macar la nivel de principiu, necum sa poata discerne morala muncii, normele si cutumele sociale din perspectiva europenilor. Respectiv cauzele care au dus la cresterea civilizatiei occidentale la un nivel atat de inalt fata de cel in care ei respira, ca si cauzele care le-au legat propria comunitate de parul saraciei si primitivismului.
Sunt in alta lume.
Asemeni victimele islamului.
Miliarde.
De asemeni, tehnologia oderna pune la dispozitia individului parghii absolut fabuloase de a influenta viata celor din jur. In rau cu precadere.
Iar acum mai mult ca niciodata un numar mic de oameni, care pot fi prosti ca noaptea, pot provoca dezastre uriase si pot afecta un numar imens de semeni, chiar daca sunt genii in domeniile de varf ale cercetarii stiintifice.
Accesul la mijloace ce pot fi folosite in actele violente nu se mai limiteaza la prastie, arc si tolba cu sageti.

Daca rationamentul meu este corect, ignorand de dragul calcului componenta morala, singura posibilitate de a preveni un dezastru posibil, poate chiar probabil, este indepartarea cauzei. Ce se poate face in doua moduri :

A. Anularea uneia dintre cele doua multimi combatante.
Metoda antiumana, simplista, tampa si la indemana oricarui primitiv.
Luand in calcul ca ambele tabere ce se formeaza vor sa supravietuiasca dar una din ele are posibilitati tehnologice net superioare, e usor de presupus cine poate extermina pe cine.
Asta a avut in cap probabil si Hitler.

B. Diminuarea raportului de nivel de dezvoltare dintre maximul omenirii dezvoltate si minimul nivelului de trai al nefericitilor, astfel incat sa se incadreze in limitele unei relatii sociale functionale.
Fie prin coborarea nivelului de trai al celor dezvoltati, ceea ce e usor aberant, fie prin sprijinirea celor de sub linie sa urce mai aproape.

Cred ca teoria asta nu e noua.
Imi aduc aminte ca atentionarea lui Keynes privind inrobirea natiunii germane dupa primul conflict mondial, ce a prevazut prapadul si mai mare ce a urmat, a fost neluata in seama la momentul cu pricina. Dupa ascensiunea lui Hitler si distractia ce a provocat-o intregii omeniri, s-a dovedit ca a avut dreptate si lucrurile s-au schimbat.
Dupa al doilea razboi mondial a existat un plan.
Marshall.
Care a stat la temelia unei paci de jumatate de secol.

Daca se creeaza punti si exista sprijin, sansele de mentinere a armoniei sociale minime cresc. Daca nu, acestea scad ingrijorator.
Practic, daca nu se recurge constient la varianta B, varianta A vine singura 😉

Ceea ce are in vedere ONU acum vizeaza elemente functionale pentru asigurarea nevoilor vitale de supravietuire si crearea bazei de dezvoltare. Apa, medicamente, scoala….. institutii puternice si justitie samd.

Hai sa privim prin prisma celor mai proaspete evenimente. Personal cred ca daca multimea asta ce a dat buzna in Europa in ultimile luni ar fi avut acces la o educatie moderna, corespunzatoare secolului in care traim, nu doar ca integrarea lor nu ar fi constituit o problema dar nici volumul migratiei nu ar fi fost la acest nivel. Probabil nici atrocitatile din caminele pe care le-au parasit nu ar fi ajuns acolo unde sunt acum. Asa cum spuneam, e simplu de sesizat ca adevarata solutie pentru rezolvarea crizei ce se infiltreaza in casa vecinilor este rezolvarea problemelor … la ei acasa !!!
Sau macar diminuarea lor. Au emigrat si romani si bulgari, si polonezi….
Ei nu sunt o problema.
Pentru ca masa e neglijabila in raport cu bastinasii in mijlocul carora poposesc si (poate mai important decat asta) pentru ca diferenta dintre nivelele de civilizatie este mult mai mica. Asta face integrarea posibila, usoara si cu rezultanta pozitiva pentru toata comunitatea.

Fara indoiala comunismul egalitarist este o utopie periculoasa.
Dar ei nu i se poate opune o „meritocratie” habotnica si exclusivista in speranta victoriei cuiva.
In orice conflict extrem si violent toti pierd.

Cel mai recent documentar al lui Hans Rosling se refera in intregime la aceasta provocare mentionata la primul punct al materialului de la summitul ONU. Rosling e un medic suedez, dar si statistician, academician si mai ales un iscusit speaker. Motiv pentru care este bine primit si la TED.

Incepand din 2007 pana acum, materialele lui au colectat 18 premii si au fost difuzate pe larg in media internationala. BBC a preluat printre altele The Joy of Stats, apoi Don’t Panic – The Truth About Population iar zilele trecute ‘Don’t Panic: How To End Poverty In 15 Years’, despre care vorbeam mai sus.

As fi pus intregul material macar cu subtitrare in engleza, sa fie mai usor accesibil,  dar are aproape o ora si nu am acces pentru a difuza public ceva de durata mare. Inca nu am ispasit pedeapsa YouTube de cand m-a reclamat Realitatea Tv ca am redifuzat materiale facute cu Basescu la ei in studio. Daca cineva vrea totusi sa-l vada, cred ca il pot arata in particular 😉

Aici numai un trailer.

Viq