Agresiunea complexă și cozile noastre

Tanti Motto : „Numai Cameron și Rasmussen, două jalnice marionete ale camarilei belicoase a „celor 5 ochi” având deviza „noi vrem război cu Rusia” folosesc expresia „agresiunea rusă”.
Nici măcar americanii, care sunt cei care au pus la cale puciul din februarie, iar acum CIA ocupă un etaj întreg în Ministerul Apărării de la Kiev, n-au îndrăznit să pronunțe (încă) o asemenea gogomănie ce sfidează bunul simț elementar.”
(Un „comentator” pe HotzNews care nu știe că mă număr și eu printre cei ce cred că asistăm la o agresiune rusă)

Ofensiva rusă se duce pe toate planurile.
Acțiunile armate constituie doar o parte, o mică parte (cea mai vizibilă și care finalizează) a unei agresiuni de o mult mai plenară întindere.
O agresiune ce mai are drept fronturi convergente pe de o parte presiunea asupra economiilor vestului prin cvasi-monopolul energetic iar pe de altă parte o propagandă asiduă asupra atitudinii cetățenilor europeni, „călcâiul” sensibil al democrației reale, considerat punctul nevralgic al libertății prin care politica la vârf a vestului poate fi influențată.

Recent Traian Băsescu a menționat că în Ucraina nu ar fi vorba de o „invazie” !
Adică nu „dau tătarii”, nu „năvălesc otomanii”.. !
Sau cel mai probabil are în vedere faptul că nu este o agresiune standard, de mari dimensiuni, cu forțe consistente și armament de toate categoriile în cantități foarte mari, cu mișcări organizate de trupe în volum mare.
Din păcate ESTE o invazie.

Cu ușoare modificări ale detaliilor clasice ce ar defini invazia înainte de sec XXI, dar conținând fără dubiu caracteristicile de bază ale acesteia.
Putin nu a năvălit cu toată armia brusc și pe tot frontul de contact. A intrat (și continuă să intre) gradual, cu forțe armate în volum crescând și cu tehnică militară din ce în ce mai multă și mai diversă, astfel încât să asigure ascendentul necesar victoriei împotriva armatei regulate ucrainiene. Abia zilele trecute au intrat în Ucraina 100 de tancuri de asalt, 80 autovehicule blindate, 500 baterii antitanc și 100 de alte piese de artilerie ruse, dimpreună cu aproximativ 1.000 de militari ruși.
Schimbă asta cu ceva caracterul agresiunii militare ?
Nope !
Este doar o schimbare de tactică a acțiunii armate nu a caracterului agresiv al acțiunii în sine.

Sau, precum spune ministrul de externe polonez, Radoslaw Sikorski, „Dacă ce vezi e ca la război, ce auzi e ca la război și sunt victime ca la război, înseamnă că ESTE război !”
Până acum numărul victimelor se îndreaptă spre 9.000 de oameni. 6.000 de răniți și aproape 3.000 de morți.

Ofensiva se desfășoară cum spuneam pe toate planurile. Acțiunile armate din teren sunt susținute de o ofensivă politică violentă, Putin deschizând amenințător subiectul războiului nuclear și declarând cu un cinism rar întâlnit că armata ucrainiană acționeaza precum naziștii la Leningrad !!!! Inversând într-un mod absolut incredibil agresorul cu victima, binele cu răul, adevărul cu minciuna.
Totul fiind desigur însoțit de o ofensivă propagandistică pe măsură.

Mijloacele media clasice sunt intoxicate și intoxicante cu minciuni și manipulări la fel de clasice, pentru masele mai largi și mai permeabile la prostii ridicole, dar nu sunt lăsate în voia sorții nici rețelele de socializare.
Rusnacii care intră pe rețelele de socializare cu nevorbitori de limba rusă au mai puțin succes din motive pe care nu le dezvolt 😀
Însă avem în locul lor propriile noastre cozi de topor.
Care niciodată nu mi s-au părut atât de îngrijorătoare ca acum.

Situația geopolitică actuală e cea mai periculoasă de când mă știu. Nu „mă știu” de foarte mult timp privind la macroscară, dar la scara mea personală este o perioadă semnificativă și am motive să fiu îngrijorat la modul serios.
Parcă niciodată în ultimii 70 de ani nu au fost conflicte violente la scară atât de mare, cu puncte „fierbinți” în mai multe zone globale simultan dar mai ales un front activ deschis chiar în coasta noastră între cele mai importante forțe armate de pe planetă.
Parcă niciodată în ultimii 70 de ani liderii politici nu s-au manifestat atât de haotic pe această temă, atât de bâlbâit și dislexic în raport cu agresiunea evidentă a unuia dintre cele mai mari state europene, niciodată în ultimele 7 decenii imperiul rus nu s-a manifestat atât de agresiv.

Este imposibil de ignorat evidența că Putin vrea război cu întreaga lume. Nu s-a mulțumit cu Crimeea, nu s-a oprit la frontiera ucrainieană și nu se va opri la Transnistria. Nu se va opri nici după ce va „recuceri” statele baltice și-și va subordona imperiului și celelalte foste state-satelit comuniste europene (Ro inclusiv, orientarea lui Ponta nu mai este demult un secret), indiferent în ce alianțe și organisme internaționale sunt ele cuprinse actualmente.
Nu se va opri și va merge până când întreaga Europă îi va cădea la picioare sau până când va fi oprit cu forța, pentru un motiv extrem de simplu: simte că Europa e slabă și consideră acest moment fereastra de oportunitate a vieții sale.
Omul e fanatic naționalist și vrea să intre în istorie ca cel care a clădit imperiul rus modern, lăbărțat complet pe două continente. Nu este suficient să avem în vedere doar forțele armate propriu-zise, conjunctura economică și politică a momentului.
Este vital să privim caracterul personajului principal ! Psihologia individului.
Dacă la momentul ascensiunii sale Hitler era văzut prin prisma ambițiilor sale și nu doar a forțelor armate de care dispunea, posibil ca evoluția celei de-a doua conflagrații să fi fost alta.

Pentru că în acest coșmar liderul ce declanșează conflictul este cel ce determină în proporție covârșitoare mersul evenimentelor. Nu contează atât de mult dacă forțele armate ruse chiar sunt superioare unei coaliții europene sau NATO ci dacă Putin este convins de asta.
Iar dacă el este convins că este superior dpdv militar (și eu cred că este convins de asta) nu va avea nici o reținere de a merge până la capăt, indiferent unde se află în realitate acest capăt.

„Der Standard ştie că brutalitatea încălcării de către Putin a dreptului internaţional „n-are în Europa precedent de la războiul bosniac, ba chiar, de fapt, din 1945 încoace”. Iar „faptul că toate avertismentele occidentale n-au folosit la nimic relevă că Putin nu crede că UE, SUA şi NATO sunt gata să plătească preţul piperat al unui nou război rece, sau chiar fierbinte.”

Personal am mari îndoieli că gravitatea situației chiar este corect înțeleasă. La urma urmei nici politicieni de vârf nu realizează ce arc electric sfârâie acum în relațiile internaționale, ce pretenții să ai de la „iubitorii de animale mici fără frontiere” ?

Însă de aici până la a găsi explicații-scuze unui individ care aprinde fitilul aruncării în aer a întregului continent e o distanță pe care personal nu o pot ignora, nu o pot accepta și nu o pot scuza.
Din punctul meu de vedere, în acest moment în care conflictul este deschis, cine e cu pizmașul nu poate fi și cu noi simultan.

Pentru că din nefericire realitatea este mult mai rea decât se vede. Cei câțiva descreierați ce îndrăznesc să mai comenteze favorabil acțiunile lui Putin sunt de fapt reprezentanții unor indivizi, grupuri de indivizi chiar, care VOR să pună România sub cizma lui Putin. Cu Dogaru și Năstase în frunte.

Citez din prietenul bărbos lângă care Dogaru și Năstase se afișează pentru posteritate și acces la funcțiile-ciolan care ar fi aruncate în viitor de stăpânul Putin în pașalâcul românesc :

„Ucraina ar trebui să fie curățată de idioți. Sugerez genocidul ucrainenilor. Cretinii diabolici sunt surzi la vocea Logosului, și sunt mortali datorită stupidității lor incredibile. Nu cred că aceștia sunt ucraineni. Ucrainenii sunt slavi frumoși. Aceștia au apărut din văgăuni ca o rasă bastardă.”

Și nu este prima dată când Dughin a îndemnat la uciderea ucrainenilor: „Ucideți, ucideți, ucideți!. Nu mai este nimic de discutat. Spun asta ca profesor.” (Убивать, убивать, убивать! Больше разгoворов никаких не должно быть. Как професcор я так считаю)

Vă urez o săptămână plăcută și ca nimic din cele ce am descris mai sus să aibă corespondent în realitate !

Viq