„Podul Mileniului” peste raul de ceai : „Ce-ai, mah cu mine ?”

Am pus saptamana trecuta niste opinii care au atins/ranit sensibilitati.
Nu asta a fost intentia. Dar era inevitabil.
Din pacate omleta presupune si procesul asta.

Poate sunt mai greu de inteles uneori pe masura ce ma exprim mai greu.
Totusi unele opinii nu mi se par foarte eficiente si solide.
„Islamo-nazismul nu trebuie salvat, trebuie distrus! ….
Islamo-nazismul este primitiv, extrem si intolerant. Distruge societatea. De aceea trebuie distrus primul.”
Really ???!!!!
🙄 🙄 🙄 🙄
Cu bomba ar fi rapid, simplu si devreme acasa. Se poate curata teritoriul cu minimum de investitie.

Oare asta vrem ?
O Hirosima mai noua cat un continent mai vechi ?
Si ce faci mai apoi cu cei care traiesc in Europa, SUA, Canada … Africa ?
Ce faci cu IDEEA care trece ca spiritul malefic din om in persoana fredonand rece si umed la urechea bleaga : ” Time is on my side, yes it is !!”
Facem curatenie generala ?

Si nici nu „ard de dorinta de a slava islamul de el insusi”. Islamul ma intereseaza fix cat si celelate credinte religioase. Nu am afinitati majore din punctul asta de vedere.
Ceea ce ma intereseaza este o solutie.
Iar solutia este de a convietui, nu de a ne casapi, de a ne continua vietile intr-un mod civilizat, in armonie cu stadiul de progres uman al momentului.

Cred ca o acceptare a ideii ca religia poate fi o piedica in calea dezvoltarii civilizatiei este la fel de necesara cu acceptarea ideii ca poate sa NU fie.
Lupta impotriva religiei este tot o lupta, la fel cum e si cea religioasa impotriva „necredinciosilor”.
Din motive expuse deja si pe care nu le reiau, nu cred ca credinta in divinitate va disparea (curand) si nici nu cred ca tentatia de a (se) folosi de aceasta parghie pentru a determina mase mari de oameni sa actioneze intr-un anume sens/directie, recte religia, va apune curand.
Nu importa forma si interpretarea, divinitatea si zona de manifestare. Sunt detalii care nu schimba fondul.

Manifestarea puterii, managementul imperiilor, a fost practic imposibil fara parghia religiei. Si au existat peste 200 de imperii (cunoscute) in istoria civilizatiei umane pana acum.
Ca il aveau drept calauzitor pe Ra, pe Dumnezeu sau pe Allah, firul de nisip religios necesar formarii perlei puterii a fost indispensabil.
Nu este suficient sa dai legi si sa urmaresti respectarea lor. Fara un cumul de idei suprastatale, dincolo de perceptiile si orizonturile imediate, care sa uneasca poporul in jurul unor mega-ideologii, concomitent destul de indraznete dar si suficient de simpliste cat sa fie acceptate deopotriva si de cele mai stralucite si de cele mai modeste minti, nu poti pastra ordinea intr-o mega-comunitate.

Si pe cand ostenii se gadilau reciproc prin mlastina cu bete de fier si capace de lemn, zeii se certau si ei cu sulite de foc si trasnete pe loc.
Nu se stia cine o lua pe cocoasa acolo sus, printre nori, dar cine castiga pe terenul moale de la parter isi ducea zeii la templul cu tugui si incalzire centrala.
Cine nu, si-i lua acasa, si-i punea langa pestele de sticla de pe televizor si astepta vremi mai bune sa le dea suturi alora de la templu, sa-i rupa tuguiul si sa-i puna fes de turban.
Fiecare cu a ma-sii.

Actualmente avem o problema complet noua.
Suntem probabil intr-un moment extrem de delicat al istoriei omenirii. Din multe puncte de vedere. Cel al „imperialismului” si religiei inclusiv.
Pe zi ce trece, interconexiunea umana duce incet, cu poticniri si julituri, dar tot mai sigur, catre un imperiu global.
„O turma si-un pastor” ar spune cineva 😉

Aici se ciocneste problema.
Nu ca ar fi neaparat prea multi zei pentru un singur imperiu. Ci pentru ca ei „nu se pupa”, nu se agreeaza reciproc. Ei, plasmuirile mintilor noastre razboinice si intolerante, pentru ca in copilaria civilizatiei, in epoca confruntarilor si eliminarii reciproce, aceasta era politica (de stat) : confruntarea violenta pentru hegemonie.
Trebuie sa pasim in alta etapa.

Si revin cu aceeasi afirmatie : nu confruntarea e solutia, nu competitia intru eliminare e rezolvarea.
Ci gasirea punctelor de conexiune, ideilor comune, puntilor, podurilor ce pot detensiona si apoi coagula credintele si politicile popoarelor intr-un aluat mai legat.

Personal vad posibila aceasta varianta ca o sedimentare a celorlalte credinte (religioase inclusiv) in jurul uneia de factura mai noua : democratia.
Cerintele elementare ale libertatilor umane se impun a fi acceptate si respectate de intreaga comunitate, indiferent de aspectele divergente ale credintelor anterioare. Iar la o evaluare atenta si onesta am parerea ca fiece religie isi poate gasi punctele de referinta sub aceasta umbrela, poate contribui cu propriile caramizi la construirea podurilor care sa ne uneasca. Asemeni „Podului Mileniului” din imaginea de mai sus care duce foarte sugetiv „catre”… si „de la” …..

Desigur, la o alta scara se poate pune intrebarea daca un „imperiu uman unic” ar fi benefic pentru progresul omenirii. Este acceptata ideea ca dezvoltarea este rezultat al competitiei asa cum falimentul este rezultat al totalitarismului, prin urmare o singura „natiune” globala s-ar putea autodevora in lipsa unui competitor.
Experienta natiunilor cu economie de piata libera demonstreaza insa ca progresul isi urmeaza cursul firesc daca principiul este pastrat la microscara. Avem („Slava Domnului !” 😉 ) o gama impresionanta de actiuni antisociale cu care sa ne luptam. Si as indrazni sa spun ca ele nu vor disparea prea curand, probabil dat fiind ca sunt manifestari ce tin de comportamentul uman fundamental.
Dar e alta discutie.

O abordare pe subiect, ce mi s-a parut foarte interesanta, expusa de James Stavridis, amiralul Marinei Militare SUA, poate ajuta la intelegerea punctului de vedere pe care incerc sa-l aduc in atentie.

O saptamana excelenta tuturor.

Viq

Islamul poate fi salvat in primul rand de musulmani

Poate e timpul să luăm serios taurul de coarne și să ne aplecăm cu mai mult discernământ în impactul religiei asupra societății umane și implicit asupra fiecăruia dintre noi, indiferent cât de atașați suntem acestui concept.

Este un subiect extrem de delicat dar care a început să umfle preșul excesiv. Ne împiedicăm tot mai des de mizeria ascunsă acolo și riscăm să ne rupem suportul pentru cap la aterizare.

După părerea mea ar fi de ajutor să facem o distincție mai clară între credință, religie și traditie. Cele trei se împletesc intr-o maniera absolut naucitoare care are darul de a tampi de cap orice om normal prins in focul incrucisat al divergentelor dintre diferitele categorii de religii precum si al celor dintre toate acestea si cei
neinregimentati in armata vreunei divinitati.

Credinta defineste simplu doar faptul de a crede intr-un anume adevar. Asta nu are la baza nici o conotatie religioasa. Poti crede in egala masura in orice divinitate ca si in faptul ca nu exista nici o divintate.
Mai mult chiar, relativitatea se coaguleaza si mai abitir la analize mai adanci si adevarul are infatisari diferite pentru fiece muritor, ceea ce ne face pe fiecare instantaneu adeptii unei credinte extrem de personale.

Traditia pe de alta parte cumuleaza o seama de cutume, obisnuinte, obiceiuri ce se transmit ca o mostenire intangibila peste generatii, care pot avea sau nu conotatii religioase.

Religia este in opinia mea o forma psihologica persuasiva prin care cele doua concepte mentionate mai sus sunt subordonate, cosmetizate, fardate, deturnate intru slava unei divinitati anume, in folosul unui grup anume, cu anume interese. Este daca vreti o tehnica, o maniera de a (se) folosi de aceste concepte pentru a determina mase mari de oameni la actiuni pentru savarsirea carora ei nu au alt motiv decat respectarea regulilor din „manualul” stabilit de unul din trimisii personali ai respectivei divinitati si a ordinelor celor ce se erijeaza in lideri ai acestor grupuri.
Nici un militant religios nu intreprinde vre-o actiune pentru ca are un interes pur personal in infaptuirea ei. Interesul este strain de optiunea lui, derivat dintr-o presiune a religiei la care a aderat.
Cum reuseste religia (indiferent care) aceasta performanta poate fi studiu de caz pentru manualele de manipulare. Este alt aspect care nu-si are locul aici si acum.

Ceea ce ajuta enorm la zapacirea maselor este pe de o parte extinderea credintei in divinitate, care este doar o singura fateta din infinitatea formelor in care credinta umana se poate materializa, in ofensiva de a-si subordona intregul spectru posibil al credintei, iar pe de alta parte traditionalizarea ritualurilor religioase, transformarea lor in piloni de rezistenta ai religiei peste veacuri.
Nu este nimic neobisnuit de fapt daca ne gandim ca pe scara evolutiei, largi perioade de timp cunostintele umane despre universul in care traim au fost extrem de modeste.
Ba mai mult decat atat.

Cunoasterea nu poate elimina credinta in divinitate. Actualmente volumul de informatie practic a explodat iar procesul este in plina desfasurare. Prin 2005 daca nu ma insel, statistica spunea ca volumul de informatie/cunoastere se dubleaza la fiecare 5 ani.
Suntem in 2015.
Ceea ce inseamna ca deja acum e cel putin de 4 ori mai mare decat atunci. Peste alti 5 ani va fi de 8 ori mai mare iar peste alti 5 de 16 ori.
Graficul este exponential.
Iar google si prietenul sau, internetul, par a fi doar capsa de initiere si focosul. Cu toata viteza ei uluitare actuala, bomba informationala inca e latenta la momentul la care eu pun vorbe ca n-am liniste si voi cetiti ca n-aveti altceva mai bun de facut intr-o rece zi de iarna.

Aceasta incredibila iluminare a orizontului cunoasterii are insa si un efect colateral absolut fascinant.
Fiecare noua descoperire atrage dupa sine o multitudine de noi semne de intrebare, o suma semnificativa de noi necunoscute, noi provocari, noi cai de cercetare care pana atunci nu existau.
Fiecare noua informatie seamana cu ajungera vehicolului cunoasterii umane intr-o noua intersectie de unde se ramifica o multime de noi cai de explorat.
Practic cu cat orizontul cunoasterii se largeste cu atat contactul periferiei sale cu NEcunoscutul este mai mare.
Iar DINCOLO de cunoastere se afla…..
… exact !
Se afla locul, forma, universul parlalel sau perpendicular in care salasuieste plasmuirea noastra antica si perpetua : divinitatea.
Daca ati sesizat ca oameni de stiinta foarte bine imbracati cu cordonul de la halat, cu o eprubeta lunga intr-o mana si cu un nucleu scurt in cealalta nu neaga existenta divinitatii, cel mai probabil au un motiv pentru asta.
Dar ne-am departat cam mult de subiectul nostru prozaic si firav !
Ceea ce vreau sa spun e ca nu te poti lupta cu ideea divinitatii.
Sau, ma rog, te poti lupta dar nu vei castiga niciodata.
Si prin alunecare, nici cu religia.

Religia cred ca este, cum spuneam, o forma prin care un grup de indivizi se folosesc de masele credinciosilor ca de niste unelte.
Din motivul ce am incercat sa-l mentionez mai sus, credinta in divinitate nu poate fi eliminata intr-un orizont de asteptare previzibil. Poate niciodata.
Pe cale de consecinta folosirea credintei in divinitate pentru controlul unor mase de oameni, respectiv religia, va supravietui si ea, indiferent cate focuri ii vor parli coada.
Ceea ce se impune insa cu stringenta este armonizarea religiei cu stadiul de progres social al umanitatii, modernizarea ei, adaptarea la normele si realitatile la care societatea reuseste sa se ridice.
Asta se poate si trebuie sa se faca.

Unele forme religioase au parcurs drumul spinos al violentelor mai adanc decat ar fi trebuit, altele mai deloc, dar majoritatea s-au adaptat si convietuiesc simbiotic cu actuala societate.
Aici este problema islamului.
Iar cine a fost Mohammad si ce a facut este la fel de nerelevant ca si aspectele morale aparent pozitive ce reies uneori din invataturile Coranului.
Ceea ce are importanta este raportarea corecta la civilizatie, la valorile umane acceptate de majoritatea covarsitoare a popoarelor de pe intreg globul, ce se impun nu doar a fi acceptate de musulmani, ca valori „ale altora” ci si promovate pentru progresul propriei comunitati.

Exista o comunitate destul de numeroasa care a inregistrat nu doar o stagnare la nivelul de acum cateva sute de ani ci, mult mai grav, un regres socio-uman absolut incredibil.
Ferocitatea violentelor reprezentantilor extremismului islamic care duc in derizoriu cele mai cumplite trucaje cinematografice sunt doar manifestarile exterioare (care ne oripileaza) ale unui primitivism absolut halucinant in care ei traiesc pe toate planurile.

In discursul presedintelui egiptean de ieri, acesta se straduia sa faca o delimitare cat mai clara intre „religie” si „ideologie”.
In viziunea sa, religia fiind probabil cuvantul strict al Coranului, iar ideologia fiind reprezentata de derapajele, nebunia liderilor religiosi diseminata in numai Allah stie in cate „celule” independente una de alta si toate independente de litera „cartii sfinte”.
Ideea e des intalnita referitor la Islam.
Se pretinde ca majoritatea actiunilor violente ce au loc in numele islamului nu au baza reala in aceasta religie.
Nici macar „jihadul” (se pretinde ca) nu ar avea sensul pe care spre exemplu Osama BinLaden i l-a consacrat pe plan global, respectiv acela de lupta impotriva „necredinciosilor”, ci unul mult mai pasnic si moral, de lupta cu sine in spiritul virtutii interioare.

Daca este asa, islamul are „particularitatea” de a fi o religie absolut haotica. O multime de preoti, invatatori, lideri religiosi isi invata discipolii absolut ce vor ei. Nu mai are nici o importanta daca invataturile respective au corespondent in Coran au ba. Dar sunt de buna seama si aspecte cuprinse in acesta care se impun a fi reinterpretate in alt spirit.

O succinta analiza pe cateva notiuni concrete, pe care o recomand a fi parcursa, o face Vlad Pietreanu pe site-ul sau, aratand efectele imediate si directe ale dogmei religioase in blocarea si regresul acestei parti de omenire.

Am facut aceste precizari pentru ca prin prisma lor ne-ar fi poate mai usor sa gasim ceea ce pe DPA il foarte ingrijoreaza : solutia la problema !

Da, problema este religia. Ca si-n alte dati.
Nu, solutia nu este eliminarea credintei respective, a credinciosilor sau a religiei ce „o” si „ii” foloseste. Nu se poate.
Prin urmare confruntarea violenta directa este pe cat de paguboasa pe atat de inutila. Presupunand ca ar avea loc, in extremis, dupa decenii de conflict in care toti vom pierde indiferent cine castiga, cred ca religia tot va supravietui si in formatul Coranului, chiar daca va ramane doar o mana de credinciosi.

Asemeni cazului Rusiei lui Putin, nu declansarea/intretinerea/exacerbarea unui conflict armat deschis rezolva inteligent problema. Solutia problemei vine din interiorul ei.
Problema „Rusia lui Putin” va inceta in momentul in care Rusia nu va mai fi a lui Putin.

Varianta cred ca este viabila si in cazul islamului.
Religia bazata pe Coran trebuie sa urmeze drumul celorlalte forme religoase care s-au schimbat, s-au modernizat, s-au adaptat nivelului actual de dezvoltare si progres uman.
Preotii si liderii celorlalte religii au canale tv pentru slujba de dimineata si raspund online la intrebarile credinciosilor. Acestea nu mai sunt acum „lucratura diavolului” ci „sprijinul divin” intru salvarea sufletelor.
Catolici si ortodocsi au defilat cu caricaturi ce vizau propriile lor credinte in semn de solidaritate cu victimele de la Paris.
Inseamna asta ca-si reneaga credinta ?
Nici vorba. Inseamna ca inteleg, accepta si sustin valorile fundamentale ale societatii in care traiesc, in care muncesc si-si manifesta liber credinta in ce vor ei.

Solutia este reformarea islamului. Eliminarea cutumelor ce si-au degradat societatea pana la nivelul subuman la care se comporta actualmente si revenirea acestei uriase mase de oameni la un nivel mai apropiat de cel al restului omenirii.
Iar aceasta reforma poate fi eventual sprijinita dar nu poate veni exclusiv din exterior. Cei ce o pot face sunt musulmanii care inteleg prapastia in care i-a aruncat prostia de acum cateva sute de ani.
Multi din ei oameni simpli traitori in civilizatii europene, dar nu numai.

Problema este mai aproape decat credem.
Daca Muftiul Yusuf Muurat ce reprezinta musulmanii din Romania prin „Muftiatul Cultului Musulman din România” a decis sa fie retinut si sa-si mentina comunitatea in stare de calma responsabilitate atunci cand au fost publicate desenele cu Profetul in Danemarca, a facut foarte bine. Legile civilizate formulate in spiritul libertatii, trebuiesc respectate. La fel de bine a procedat cand nu a cedat presiunilor vice-consulului saudit care i-a cerut sa provoace comunitatea musulmana din Romania.

In contradictie cu aceasta pozitie se afla organizatia „Islamul Azi” parte a fundatiei „Taiba” care a a constituit obiectul unor investigatii cu subiect terorist si care promoveaza radicalizarea musulmanilor.

Prin urmare, daca asa pare ca stau lucrurile, cine poate face ceva eficient in contextul in care atatea actiuni antisociale extreme au loc in numele islamului ?

Toti !
De la organele de ordine si serviciile secrete, care trebuie sa dezamorseze atentatele inainte ca ele sa produca efecte si sa puna la pastrare nebunii cu bombe-n buric, la liderii lumii islamice, care trebuie sa-si salveze popoarele de la o nedorita vendetta exterminatoare, in cazul in care nebunia continua si capata noi dimensiuni. Ma indoiesc ca 25% din populatia globului, cea mai lipsita nu doar de forte si mijloace de lupta ci si de simpla existenta, ar putea castiga un conflict armat cu cei 75% din varful dezvoltarii tehnologice si progresului stiintific. Da, pot provoca un rau imens, dar propriei lor comunitati in primul rand.

Toti !
De la politicienii, care trebuie sa actioneze asupra celor de mai sus, ca demni reprezentanti ai popoarelor civilizate ce sunt tinta acestor deraiati social, pana la cetatenii comunitatilor vizati de atacuri, care trebuie sa actioneze deopotriva asupra reprezentatilor politici si asupra concetatenilor pentru mentinerea modului de viata pasnic in spiritul drepturilor umane fundamentale si normalitatii.

Iar comunitatii musulmane ii revine responsabilitatea cea mai mare.
Nu exista toleranta acceptabila a islamului pentru criminalii din sanul islamului.
Tolerarea lor este solidaritate mascata.

Viq