Zilele trecute, in gara de metrou Leytonstone, un tembel a inceput sa dea cu cutitul in trecatori.
O intamplare relativ banala, unul din cele 5 ASBO (acte antisociale) ce au loc zilnic in capitala britanica.
Daca nu ar fi fost insotita de o vorba.
Individul, somalez sau sudanez dupa perceptia celor prezenti, a sarit pe un purtator de ghitara de aproape 60 de ani strigand cu pregnant accent arab „Asta e pentru Siria !”.
Din momentul respectiv actul respectiv a capatat conotatii teroriste.
In fapt actul in sine este o prosteala absolut comuna. Daca 5 „antisocial behaviour” pe zi vi se par multe, raportati la cele aproape 8 milioane de suflete de toate culorile si mirosurile pamantului ce se ingramadesc in Londra si tabloul va capata alta infatisare.
Si a si fost tratata ca atare.
Politia a aparut rapid si dupa ce a fost somat, nesanatosul a fost gadilat cu electrozii lansatoarelor electrice, fapt ce l-a determinat sa se aseze pe lespezile statiei, cuminte, prin metoda prabusirii.
Ca scandura.
Pentru cei ce nu stiu, politia londoneza este una din putinele organisme de gen ce nu poata arme de foc.
Un aspect interesant cred ca este atitudinea generala a multimii in general si a pro-islamistilor in special. Zona respectiva este extrem de „pestrita”, cu o populatie mixata la maximum.
Strigatele ce s-au auzit din multime, singurele de altfel cu conotatie pseudo-politica, au fost de genul „You ain’t no Muslim bruv.’ Another called out: ‘Drop it, you fool.’
De altfel din dimineata urmatoare pe retelele sociale a luat nastere un curent sub aceasta denumire „YouAintNoMuslimBruv” ce catalizeaza opiniile antiradicale ale islamistilor mult prea moderati si ingaduitori (pana cum) cu actele antisociale puse (cel putin declarativ) in responsabilitatea islamului, deci SI a lor, de catre descreierati fara orizont.
Orice nebun te poate agresa, jefui, viola, urland ca o face in numele lui Allah. La fel de bine poate spune ca o face in numele lui Pitagora, a lui Mihai Viteazu sau bacilului Koch. Tratarea acestor fapte drept ceea ce sunt in realitate, respectiv niste crime de drept comun ascunse sub pulpana (ocazionala a) unei religii incapabile de autogestiune, este maniera corecta de abordare care pune in confruntare strict socialul cu antisocialul, indiferent de motivatie/deranjament la scufie, maniera care are sansa de a ajuta cetatenii simpli sa inteleaga corect fenomenul si solutia.
Aceasta abordare are calitatea de a sectiona legatura dintre religie (in cazul nostru, islam) si comportamentul antisocial, drept pentru care constituie sansa celei din urma de a ramane in societate. Asa cum celelalte forme religioase s-au adaptat noilor standarde de civilizatie, comportamentul adeptilor a acceptat cutumele impuse de „legile lumesti” pentru a putea convietui cu stiinta, cu celelalte religii si cu cei ce nu adera la nici o forma religioasa, si Islamul trebuie s-o faca, daca vrea sa fie parte a societatii. Incercand sa distruga societatea nu va fi nicicand parte a ei, indiferent daca reuseste sau nu in demersul sau cretin.
Spuneam la inceputul acestui an ca „Islamul poate fi salvat in primul rand de islamisti”. Probabil ca unii dintre ei au inceput sa inteleaga asta.
Viq
Copacul din pădure 