Contrar asteptarilor de dupa testarea initiala, extrema dreapta franceza a pierdut. Complet.
Asta s-a datorat insa unei conjuncturi fortat favorabile pe care partidele traditionale stanga-dreapta au folosit-o.
Partidul Socialist si-a retras candidatii din doua regiuni, cu recomandarea catre alegatorii sai traditionali sa voteze conservatorii lui Sarkozy.
Fara aceasta mutare, Frontul National ar fi castigat in regiunile respective.
O atitudine pe cat de rara pe atat de importanta de observat. Cu atat mai interesanta cu cat orientarile socio-economice declarate ale respectivei pretinse extreme drepte bateau cat se poate de limpede catre extrema stanga !!!!!
In replica, atitudinea conservatorilor fata de electoratul de stanga se nuanteaza constructiv.
„Această victorie nu este a mea…
Voi ţine cont de această lecţie pe care mi-au dat-o alegătorii – inclusiv cei de stânga care mi-au permis să ajung pe primul loc – pentru a-mi schimba radical felul de a face politică de acum încolo” a tinut sa transmita Xavier Bertrand, fost ministru in cabinetul Sarkozy.
Personal mi se pare o abordare net superiora pe palier socio-politic, o maniera relationala in care confruntarea se muta de pe terenul de lupta cu ghioaga pe cel al unei competitii mai degraba sportive, unde se intrezaresc oarece principii si scopuri comune, dincolo de diferendele metodelor prin care aceste scopuri ar putea fi atinse.
In linii mari si unii si ceilalti doresc ca intreaga comunitate sa progreseze, sa ridice gradul de civilizatie al cetatenilor pe care ii reprezinta, fie ca simpatizeaza cu una sau alta din caile prin care ar putea realiza acest lucru.
Personal sunt oarecum surprins, dupa ofensiva procomunista a regimului Hollande si audienta pe care reorientarea politicii franceze parea s-o aibe la nivelul electoratului.
Insa rezultatele de acum se pot dovedi extrem de inselatoare pe termen mediu.
Daca se ignora audienta pe care ciudatenia politica de extrema dreapta-stanga o are asupra unui important numar de alegatori, urmatoarele alegeri pot aduce „surpriza asteptata” a victoriei categorice a acesteia, cu urmari greu de evaluat.
In fond este polul ce catalizeaza cel mai compact si constant electorat, procentul celor ce l-au votat in primul tur fiind practic identic cu cel din turul secund. Ceea ce nu se poate spune despre formatiunile „castigatoare” care au beneficiat clar de o conjunctura extrem de favorabila.
Viq
Copacul din pădure 