Nu aș fi scris din nou despre mizeria în care se zbate justiția română dacă nu mi-ar fi sărit în ochi o știre din cotidianul Evenimentul Zilei, știre legată de modul în care înțeleg judecătorii să împartă dreptatea.
De această dată maeștrii deciziilor aberante au fost judecătorii Tribunalului Ilfov care le-au găsit nevinovate pe vrăjitoarele care au escrocat-o pe Oana Zăvoranu de importante sume de bani. Nu atât faptul că escroacele care au pozat în făcătoare de farmece au fost achitate este important, ci motivația judecătorilor care au considerat că din moment ce clienții le-au dat banii de 
bunăvoie nu a existat nici un fel de înșelăciune. „Este neîndoielnic că, pe de o altă parte, cele patru părţi vătămate cunoşteau, prin intermediul publicităţii pe care şi-o făcea inculpata, natura serviciilor pe care aceasta le prestează, precum şi faptul că, în schimbul acestor servicii, inculpata pretinde diverse bunuri sau sume de bani. Prin urmare, este evident că inculpata nu le-a indus în eroare pe cele patru părţi vătămate prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate„, au susținut fără să clipească judecătorii.
Nu faptul că oamenii au dat de bună voie banii vrăjitoarelor este aici în discuție ci faptul că în ciuda sumelor primite inculpatele nu și-au dus la îndeplinire promisiunile.
Nu există nici o diferență între cel care vinde credulilor luxoase proprietăți imobiliare cu vedere la mare în Arizona sau acțiuni ale unor companii miniere pe Marte și vrăjitoarea care promite unei toante cu bani că îl va aduce înapoi pe bărbatul iubit. Și într-un caz și altul cei care au plătit respectivele servicii sau bunuri, de bună voie, firește, nu au primit nimic în schimbul sumelor oferite. Arizona rămâne un vast deșert iar fostul iubit rămâne tot fost.
Cât privește acuzația de șantaj, aceiași judecători au considerat că amenințările potrivit cărora „în cazul în care nu îi achită sumele solicitate, prin practicarea unor ritualuri vrăjitoreşti, le va genera suferinţă fizică şi psihică atât celor patru persoane, cât şi rudelor şi familiei lor. Or, este evident că o astfel de ameninţare nu este de natură să alarmeze o persoană rezonabilă„. Tribunalul Ilfov nu a fost chemat să își dea cu părerea asupra inteligenței părților vătămate ci doar să constate că serviciile promise nu au fost oferite și că acuzatele au început să amenințe „clienții” pentru a primi și mai mulți bani. Aceste fapte se numesc peste tot în lume „înșelăciune” și șantaj. Încă puțin și judecătorii ilfoveni își dădeau cu părerea și asupra legăturilor cu diavolul ale inculpatelor. Se mai miră deci cineva că oamenii nu au încredere în justiție ?
Și tot ieri, deputatul PNL , Virgil Pop, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru trafic de influență și spălare de bani.
Merită să semnalăm această condamnare nu ca o pe „victorie” a justiției ci mai mult ca pe o modalitate de lucru a sistemului politico-judificiar. Justiția română va condamna întotdeauna fie un acuzat prea mic pentru a fi de folos cooperativei politico-judecătorești, ca deputatul liberal Pop, fie un personaj care nu îi mai este folositor, ca fostul sindicalist Marius Petcu. Cei doi se înscriu în ceea ce strategii militari numesc „pierderi planificate”.
Și tot ieri a fost dat publicității un sondaj de opinie realizat de Fundația Soros în România din care reiese că românii, în proporție de 46%, ar prefera un Parlament mult mai puternic, și doar 26% ar prefera un președinte cu un rol decisiv. Tototdată, 54% din români preferă demiterea Guvernului de către Parlament și doar 27% ar fi de acord cu demiterea Guvernului de către Președintele în funcție. Potrivit Constituției în vigoare președintele nu poate demite Guvernul ci doar Parlamentul, dacă este votată o moțiune de cenzură, poate face acest lucru. Și o simplă lectură a Constituției ar fi lămurit această enigmă.
Și nu faptul că există români care cred că președintele poate demite Guvernul este trist ci că o organizație care se mândrește cu propriul intelectualism nu reușește să treacă testul elementar al cunoașterii legii fundamentale a României.
Este trist că o fundație care în trecut a făcut și lucruri bune pentru avansarea democrației în România se pretează la astfel de jocuri politicianiste de cea mai joasă speță. Pentru că rezultatul care arată că 46% dintre respondenți ar prefera practic o republică parlamentară se bate cap în cap cu toate sondajele de opinii care arată că cota de încredere a populației în legislativ este extrem de redusă. Scopul acestor „sondaje” este extrem de clar: acela de a testa piața dacă există apetență în rândurile publicului pentru modificările constituționale dorite de opoziție, în special reducerea rolului președintelui la unul pur decorativ. Sezonul pescuitorilor în ape tulburi pe marginea modificării Constituției a fost deschis.
Clemy
Copacul din pădure 