Înainte de 1989 oficialitățile statului serbau Ziua Republicii iar în fața sediului Comitetului Central Nicolae Ceaușescu primea „colindătorii”. Se cânta Plugușorul, se recitau poezii patriotice și un băiețel îmbrăcat în costum popular personifica întotdeauna anul nou. Era startul „sărbătorilor de iarnă”.
30 decembrie 2011 aduce însă o surpriză. Conform sondajului IMAS realizat pentru cotitidanul Adevărul, Regele Mihai are o cota de încredere de 27.1%, fiind depășit doar de Crin Antonescu și Mugur Isărescu. Patriarhul nu a fost inclus în sondaj și probabil i-ar fi depășit pe toți la capitolul încredere. Ziariștii de la Adevărul s-au grăbit să afirme că prezența Regelui în Parlament cu ocazia serbării celor 90 de ani și lipsa unor lideri reali au determinat această creștere a popularității Regelui Mihai. Cred că explicația este doar pe jumătate corectă. Într-adevăr, România duce lipsă de politicieni veritabili și de repere morale dar am serioase îndoieli că acțiunea de PR din toamnă a fost determinantă. Ceea ce ziariștii de la Adevărul uită să precizeze este faptul că în acest an a avut loc nunta prințului William, eveniment care a ținut capul de afiș al presei din întreaga lume. Și înclin să cred că o parte din lumina favorabilă monarhiei ca instituție s-a reflectat și asupra Casei Regale românești și a Regelui Mihai.
Și dacă pentru simpatizanții monarhiei acest sondaj este dătător de speranțe (deși eu aș recomanda prudența), pentru liderii USL veștile proaste nu se mai termină. Un sondaj CURS publicat de Evenimentul Zilei atestă că doar 38% din votanții USL cred că excluderea lui Mircea Geoană a fost justificată. În schimb o majoritate calificată a votanților PSD, respectiv 72% au rezerve față de această manevră politică și susțin că excluderea fie a fost o pedeapsă prea mare (44%) fie că acesta nu ar fi trebuit sancționat deloc (28%). Și cum diavolul se ascunde întotdeauna în detalii, 63% din votanții PSD susțin că partidul ar trebui să aibă propriul candidat la președenție.
Sondajul CURS arată câteva lucruri importante: în primul rând că nici măcar simpatizanții opoziției nu văd cu ochi buni excluderea lui Mircea Geoană din partid și nu înțeleg rostul acestei acțiuni și, în al doilea rând, că electoratul opoziției nu a reușit să accepte USL ca o formațiune unitară. Acestea sunt două vești extrem de proaste pentru conducerea USL în perspectiva anului 2012. Dacă gafa politică a excluderii lui Mircea Geoana din PSD nu mai poate fi reparată, munca de coagulare a frontului opoziției se dovedește cu mult mai complicată. Iar pericolul care pândește opoziția este că acest electorat, care se vede mai întâi ca votant al PSD și apoi al USL, să sprijine în mod diferențiat candidații la alegerile viitoare. Și este extrem de probabil ca oamenii din teritoriu ai PSD să fie extrem de puțin entuziasmați în a sprijini candidaturile liberale în fiefurile tradiționale ale social-democraților iar această lipsă de entuziasm se va traduce printr-o prezență la vot redusă.
Pentru că tot vorbim despre USL, nu pot trece cu vederea un comentariu al lui Dan Pavel care punea scăderea electorală a USL pe faptul că opoziția nu reușește să acapareze agenda politică. Nici nu ar avea cum aș adăuga eu din moment ce întreaga strategie a USL se rezumă la câteva idei fixe: „Jos Băsescu”, și „alegeri anticipate”. Pentru că în timp ce Traian Băsescu venea cu propuneri concrete iar Guvernul se chinuia să țină linia de plutire într-o situație economico-financiară internațională grea, USL refuza orice dialog, nu venea cu idei proprii pentru ieșirea din criză, se trezea luând apărarea foștilor premieri Papandreu și Zapatero, confundau mișcările sociale din Egipt și Libia cu revoltele anticomuniste ale anilor 1989 și făceau apel la populație să urmeze exemplul demonstranților din nordul Africii, se întrebau cu ce mandat se duce președintele la Consiliile europene și își complicau inutil viața excluzând din partid un fost candidat la președenție pentru vina că a fost în vizită în SUA. În plus, liderii USL au rămas și fără una din temele favorite, aceea a „izolării” internaționale a președintelui Băsescu. Vizita din acest an la Washington a președintelui urmată de discuțiile de la Berlin au pus capăt acestei mantre. Iar ceea ce este cel mai rău pentru o formațiune politică aflată în scădere înaintea unui an electoral nu este scăderea în sine ci faptul că se încearcă tot soiul de explicații ridicole pentru acest fapt.
Nici Dan Pavel și nici Adriana Săftoiu nu au curajul să spună un lucru simplu, și anume că USL nu are nici lideri și nici idei. Și că atunci când tenorii vedetă, respectiv domnii Ponta și Antonescu, nu apar în presă cu declarații sau cu gândiri pe blogurile personale, secondanții domniilor lor sunt chiar mai slabi sau au o imagine chiar mai proastă. Așa cum este cazul doamnei Norica Nicolai care ieri gândea cu voce tare și își exprima speranța că România ar trebui condusă ca și Belgia care nu a avut un guvern timp de peste doi ani. Mai întâi trebuie să amintesc că România a fost în situația Belgiei în 2009 când PSD a părăsit guvernarea pentru ca Mircea Geoană să candideze la președenție. Rezultatul acestei perioade se vede și acum căci România a fost lipsită câteva luni de un guvern capabil să ia măsuri necesare în timp ce criza financiară bătea la ușă. În al doilea rând România nu este Belgia adică nu este un stat de drept funcțional. Și aceasta este o diferență fundamentală.
Clemy
Copacul din pădure 