Și i se dă parul.
…. să-și tragă una-n cap cu el !
Nu mai departe de acum o săptămână tocmai îmi exprimam teribila nemulțumire că PDL își bate joc de ceea ce a promis, de fapt de ceea ce ne-a promis în campanie, mai mult decât clar și răspicat. Respectiv uninominalul curat, reducerea numărului de asistați social cu salarii de parlamentari și mutarea legislativului respectiv de la „două camere plus dependințe cât palatul” la una garsonieră cu bucătăria afară să vedem și noi ce naibili se (pre)gătește acolo.
Spuneam atunci că dacă, DACĂ, PDL renunță la a lupta pentru aceste obiective, îl sancționez cu disprețul meu profund și fac autostopul gata să urc în prima trotinetă ce apare și pare a se deplasa spre direcția care mă interesează.
Nu au trecut decât câteva zile și un duș rece m-a făcut să caut ciorna aia cu nervi pe dânsa și să tai cu roșul sângelui spre a rectifica din mers cu albastrul cerului.
Cu fața de un galben auriu precum grânele patriei.
Când sunt încă verzi 
Nu atât faptul că PDL a început a face vorbire despre respectivele măsuri, prin glăsciorul pe cât de subțire pe atât de tăios al ministrului cu tocuri, m-a făcut să reiau la analiză ce am în valiză. Pentru că nu sună deloc convingator. Deloc, de timp și mai ales de mod, că nu văd CUM ar mai putea să facă ACUM respectivele reforme nici să mă tai. Mai ales în perspectiva unor propuneri iliesciene de modificare a Constituției la care nu mă pot gândi fără să mă împiedic. În timp ce stau pe scaun.
Dar faptul că Justiția din România se vinde la pachet devalorizat, mai ceva decât combinatele privatizate pe un dolar simbolic, este de natură să mă conștientizeze de faptul că ceea ce mie mi se pare infim la acțiunile și comportamentul PDL este de fapt ENORM în raport cu decorul întregului tablou românesc. O fi el Boc scund, dar nick/name-ul României e Liliput.
Cu o asemenea caracatiță, cu o „frăție” mafiotă politico/juridică de asemenea dimensiuni, este de mirare cum de s-a reușit și infimul de până acum !
Nu mai e vorba de omul/inculpatul Năstase Adrian. Că e sau nu vinovat chiar nu mai contează.
În fața mea omul este vinovat din momentul în care a recunoscut public.
Adică momentul în care a pus în mișcare întregul aparat de partid și (din pacate încă rămas) de stat pentru a bloca acțiunea justiției în cercetarea dosarelor respective.
Dar faptul că a reușit să facă acest lucru, că a reușit să pună în completul de judecată acele persoane care să dea acel verdict, e dezarmant. Ba mai mult. A reușit să reintroducă în sistem și pe acel post, persoane aruncate anterior de acolo pentru incapacitate de plată intelectuală, doar pentru pentru a-și realiza obiectivul personal. Vorbim aici de o putere ce depășește orice coșmar social.
Este dovada clară că sistemul pe care-l reprezintă este mai puternic decât întregul aparat de cântărire și împărțire a dreptății în statul român. Și decât orice altă formă organizată de menținere și funcționare a unui stat social.
Dovedește cât se poate de clar că așteptările mele (care între noi fie vorba, sunt cu mult mai modeste decât ale multor amici din aria noastră de acoperire cu frunzele vorbelor), sunt totuși mult prea ridicate pentru capacitatea poporului român la momentul 2012.
Acesta este nivelul real de civilizație la care a ajuns poporul român în acest moment. Un minim bun simț spune că trebuie să acceptăm evidența.
Dacă Teoria Elucubrației se adeverește și Doamne/Doamne spune „StopJoc” pe 12/12/12, să recunoaștem că ne înfățișăm cu o găleată de realizări de care pot fi mândri doar Ponta și Antonescu.
Poate că ar trebui să-i fredonăm „bărbosului” precum prietenul Alifantis :”Mai lasă-mă, un minut, Mai lasă-mă, o secundă, Mai lasă-mă un anotimp, un aaaaaan, un tiiiimp ….!”, doar/doar om reuși și noi ceva în viața vieților noastre de ființe cu sânge cald care nasc pui vii și-i hrănesc cu speranțe.
Dat fiind deci acest „frumos tablou cu lupi” ce mi se înfățișează nud privirii ochiului interior, precum și viteza de-a dreptul dublă cu care pare a nu se întâmpla nimic la NR, încerc să mă abțin a mai sudui cu așa obidă PDLul, că …. cine știe ?!
Poate voi fi silit a fi nevoit să-l pocnesc iar cu ștampila, chiar tremurândă încă de nervii nerăbdării.
Că dacă nu mă mulțumesc cu centimetri portocalii alergați gâfâit de Boc în direcția bună, se prea poate să vină Năstase și dintr-un zâmbet bonom să facem un adevărat salt de câțiva kilometri.
Atât într-o clipită cât și în … apoi.
Iar șansele să apară trotineta alternativă NR, în timp util, scad cu 60 de minute pe oră, în fiecare ceas !
…… dar și dacă apare 😉
Viq
Copacul din pădure 